Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată)

Cap. 27 Joc de orgolii

          O așteptam pe Marie si pe Becca pentru a merge împreună la muzeul culturii din oraș! Astăzi avea loc expoziția, iar noi eram pline de emoții, dar și de bucurie în același timp. Rochia a ieșit superbă, iar eu am devenit fanul numarul unu al coechipierei mele, Marie. Era foarte pricepută la design vestimentar, iar creațiile sale, momentan puse doar pe hârtie, erau minunate.

          Rochia pe care noi am creat-o din ziare și am accesorizat-o cu tot felul de citate din poveștile de dragoste celebre, îi ofereau ceva magic și nemaiîntâlnit. Numai când o priveam mă transpunea într-o lume de basm, unde prinții și prințesele existau, iar romantismul dăinuia pretutindeni, până la adânci bătrâneți.

          —  Ce faceți? Sunteți gata să dăm lumea pe spate? A întrebat Marie, în timp ce s-a apropiat de noi cu pași repezi și ne-a îmbrățișat prietenește.

          —  Eu aș fi fost și mai entuziasmată dacă aș fi primit vreo recompensă pentru asta! Măcar acolo un amărât de punct la matematică, că tare grea mai este materia. Sincer, nici nu știu dacă ochi-de-borcan vrea să mă treacă. A vorbit Becca în timp ce mesteca la o gumă, fluturând apoi o suviță de păr în aer. Nu părea că îi păsa de asta prea mult, dar eu știam că aceasta doar încerca să păstreze aparențele. Știam că îi păsa cu adevărat, doar că își dorea să facă pe indiferenta. Prietena mea era un caz oficial pierdut! Mi-am dat ochii peste cap și am lăsat-o să se manifeste după bunul plac.

          Ne îndreptam toate trei pe holul liceului către ieșire. Fetele vorbeau continuu despre faptul că toată școala urma să fie prezentă pentru a ne spirjinii și pentru a lua parte la decernarea premiilor, deoarece jurații aveau de oferit trei medalii, celor mai interesante și mai apreciate proiecte. Eram sigură că acesta era unul din motivele prin care noi, elevii, eram motivați să ne dăm mai mult interesul în ceea ce privește școala.

          —  Fetelor, la ce oră ajunge autobuzul? Am întrebat, înlăturând rapid toate gândurile din minte.

          —  De ce? Tu chiar crezi că vom merge la muzeu cu rata? A continuat Becca râzând ironic.

          —  Dar, ce e rău în asta? Nu m-am născut în mașină și nu mi-e rușine să merg cu transportul în comun. I-am spus aproape mârâind printre dinți, iar Marie m-a aprobat din cap.

          —  Nu te mai ataca atât, Alison, că faci febră! Mergem cu mașina lui Joshua și da, ai dreptate, nu este nimic greșit să mergi cu autobuzul, dar nu și când aproape alți o sută de idioți au de gând să ajungă la muzeu prin același mijloc de transport. Nu cred că îți dorești să fi înghesuită și să nu mai ai loc nici să respiri. Mi-a tăiat-o rapid prietena mea, făcându-mă să regret că am gândit pentru o secundă ceva rău despre ea.

          —  Iartă-mă! Doar că am emoții și nu prea mă simt în largul meu. Becca a devenit rapid și mai serioasă din cauza reacției mele.

          —  Ally, Becca, cred că ar trebui să ne grăbim, este fără douăzeci. A schimbat Marie rapid subiectul, iar eu și Becca am făcut un scurt schimb de priviri. S-a uitat încruntată la mine, iar eu i-am zâmbit vinovat, sperând ca aceasta să treacă cu vederea peste cele spuse de mine.

***

          Clădirea impunătoare din fața mea era mult mai frumoasă și mai grandioasă decât m-am așteptat. Nu vizitasem niciodată muzeul de cultură al orașului, iar un regret își croise drum rapid către inima mea.

          Două rânduri de scări erau împărțite pe ambele părți laterale, iar în mijloc se afla o fântână arteziană care oferea un plus de imagine clădirii. Arhitectura era în stil gotic și dispunea de o îmbunătățire a decorului prin elementele flamboiante care acaparau privirea de îndată. Intrarea era grandioasă, iar tavanul boltit oferea impresia unei încăperi fără margini. Ferestrele erau lungi și numeroase, încadrate în rame metalice, iar decorațiunile de mozaic și vitralii lăsau loc luminii în încăpere prin diferite nuanțe a celor mai vesele culori existente. Pe pereți erau expuse sute de picturi celebre, care mai de care mai interesante și mai pline de inspirație. Aceasta era una dintre cele mai minunate clădiri pe care o vizitasem în viața mea.