Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată)

Cap. 11 Aparențe

          Număram orele și minutele până când aveam să-l vad din nou pe Max. Simplul fapt că îl aveam în preajma mea mă făcea să mă simt de o mie de ori mai bine. Ziua de astăzi fusese pentru mine cea mai fericită din ultimul timp. Reușisem să găsesc un răspuns tuturor întrebărilor care îmi marcau existența și reușisem să îl accept pe Max în viața mea. Terapia reușise într-o oarecare măsură să așeze piesele lipsă din sufletul meu. Ce-i drept, eram încă la început de drum, dar trebuia să recunosc că rezultatele erau pe cale să se simtă. Așa că am decis să urmez sfatul doamnei psiholog și să încep a-mi scrie gândurile pe o bucată de hârtie.

Dragă, Alison!

Da, am spus dragă Alison deoarece acest jurnal este pentru tine, pentru cea din viitor. Pentru persoana care sper din suflet să fie vindecată și fericită. Îți promit că voi face tot posibilul să te fac mândră de mine și să te poți lăuda că AI REUȘIT! Sper ca atunci când vei citi aceste lucruri să fii împăcată cu tine însăți, să te iubești și să te apreciezi pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce-și doresc alții. Am greșit mult în trecut, dar încerc să fiu optimistă și să-mi spun că doar prin greșeală mă maturizez. Abia am trecut de la etapa de negare, la cea de frustrare în care nimic nu mai are sens și nimic nu mai este suficient în ceea ce mă privește. Eu acum nu sunt mulțumită de mine, încă mă tem de lucrurile bune care mi s-ar putea întâmpla. Nu știu cum să le fac față și cum să înțeleg anumite fapte, gesturi sau cuvinte rostite din iubire. Mă tem să nu fiu rănită din nou și de multe ori sunt nevoită să îmi neg sentimentele pentru a nu suferi mai tare. Trebuie, de asemenea, să-ți spun că în ciuda lucrurilor negative pe care le-am trăit, astăzi sunt mai fericită decât ieri, dar și mai fericită decât am fost vreodată în ultimul an. L-am cunoscut pe Max și m-am îndrăgostit! Mi-aș fi dorit să pot veni în viitor și să te întreb dacă a fost o alegere bună să-l primesc în viața mea. Dar cum nu pot să fac asta, prefer să îmi acord o șansă și să greșesc împreună cu el. Este ca o rază de lumină în tot întunericul pe care l-am trăit de atunci până acum. Sper să nu mai suferi când îți aduci aminte de lucrurile negative care ți s-au întâmplat și sper că te-ai iertat. Eu încă nu am făcut asta și sunt așa de supărată pe mine. Poate că dacă aș fi fost mai puternică atunci, nu aș mai fi fost nevoită acum să trec prin tot procesul acesta de redefinire. Voiam să-ți spun că astăzi sunt liniștită și sper ca mâine, pe lângă liniștea pe care o simt astăzi, să mai adaug și un strop de încredere în mine, în noi, și să mergem pe drumul cel bun împreună! Mă ajută să știu că există o posibilitate spre un viitor mai bun și sper că tu ai descoperit deja rețeta recuperării. Sper să nu ai lacrimi în ochi când citești aceste rânduri, ci să zâmbești de ușurare deoarece ai reușit în sfârșit să te eliberezi. Am să depun toate eforturile din lume pentru a te ajuta și nu am să renunț, îți promit!

Ai grijă de noi, atât de mine, cea de-acum, cât și de tine, cea din viitor!

A doua zi mă trezisem cu un zâmbet larg pe față de la primele minute ale dimineții. Nici măcar orele de la liceu nu mi se mai păreau plictisitoare sau stresante. Becca era lângă mine și ca de obicei vorbea neîncetat.

-    Și cum îți spunem, am ieșit în oraș cu Joshua și vreau să-ți spun că se poartă așa de drăguț cu mine. Nu-mi vine să cred că nu am avut curaj să fac asta mai devreme. Trebuie să-ți spun că este mult mai diferit decât l-am cunoscut până acum. Nu știam multe lucruri despre el, iar acum când încep să-l descopăr mai bine, nu pot să spun altceva decât că mă înnebunește. Becca vorbea neîncetat și gesticula din mâini. Radia de fericire și se putea observa asta și din avion. Îi mai lipsea un megafon pentru a-și putea exprima sentimentele, iar atunci dispunea de toată imaginea completă a unei adolescente care pune mâna pe cel mai popular băiat din liceu și e în culmea fericirii.