Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată)

Cap. 26 Liniștea din înaintea furtunii

          Eram aproape sigură că Brian revenise în viața mea, iar teamă că el ar putea sa-mi facă rău din nou, mi-a paralizat inima. Lacrimile au început să-mi curgă pe obraji, încă din momentul în care Max îi rostise numele. Mi-a jurat, mi-a spus destul de clar că nu aveam să trăiesc niciodată liniștită, atâta timp cât aveam să împărțim același cer. Eram sătulă să simt frica aceasta care îmi încolțea ființa. Eram sătulă de ecoul neîncetat care tot răsuna în mine, de fiecare dată când trecutul mă prindea din urmă. Toate temerile pe care le aveam îmi dăunau cu fiecare respirație pe care o producea corpul meu.

          —  Liniștește-te, iubito! Sunt aici și nu o să las pe nimeni să se atingă de tine! Max m-a cuprins în brațele sale, iar eu tremuram de frică, de nervi, de oboseală. Obosisem să mă mai ascund de fiecare dată când simțeam o amenințare. Siguranța brațelor lui Max îmi ofereau încrederea că totul va fi bine. Conștientizam faptul că starea în care mă aflam acum, nu mă ajuta deloc. Încercam să mă liniștesc, dar, pur și simplu, nu puteam. Imaginea lui Brian și amenințările sale îmi răsunau în minte ca și cum era lângă mine și mi le șoptea la ureche. Brian era înstare de orice și era doar o chestiune de timp ca el să-și pună amenințările în aplicare.

          —  Max, fă-mă să simt că ce este mai bun, abia de acum înainte va începe să apară. Spune-mi că toate aceste lucruri vor trece cât mai curând, că noi o să fim bine, că o să fim fericiți. Spune-mi, te rog, că simți că împărțim aceeași bătaie a inimii și că nimeni nu va putea vreodată să întrerupă ritmul perfect pe care inimile noastre îl cântă. Spune-mi că nu este o minciună realitatea pe care o trăiesc acum, spune-mi că nu trăiesc un vis frumos, pentru că nu vreau să mă trezesc în trecut. Nu vreau, Max, eu vreau să rămân aici cu tine și cu tot ce simțim amândoi. Îl imploram cu privirea pierdută, cu lacrimi în ochi și cu glasul delicat și lipsit de intensitate. Max mă strângea tot mai puternic în brațe ca și cum îi era și lui teamă să nu ne pierdem. M-a îndepărtat din îmbrățișare, iar eu am simțit că mă arde lipsa lui. Mi-a luat chipul între palmele sale calde și m-a obligat să-l privesc în ochi. Îmi vorbea, dar nu-l auzeam. Eram departe, departe de tot ce simțeam că mă făcuse vreodată fericită. Max m-a scuturat în repetate rânduri pentru a mă trezi la realitate. Mi-am ridicat ochii căutându-i pe ai lui și l-am privit! O lacrimă i se scurgea pe obrazul lui neted și palid. Avea ochii roșii, plini de durere și i se putea citi pe chipul lui neputiința. Niciodată nu-l văzusem pe Max în această ipostază. Iubitul meu suferea, iar eu eram prea egoistă și ocupată să-mi fac griji pentru mine, în timp ce el era la fel de devastat.

          —  Iubito, liniștește-te! Mă distruge să te văd plângând și suferind. Viața și inima mea sunt în mâinile tale și niciodată nu se va schimba acest lucru. Crede-mă că nu am nici cea mai mică idee până unde aș fi în stare să ajung pentru a te proteja și a te știi în siguranță, dar voi încerca mereu să dau tot ce-i mai bun din mine ca tu să fii fericită. Lângă tine am descoperit că pot fi mult mai bun și ai reușit să scoți din minte lucruri frumoase pe care nu mă simțeam în stare să le împărtășesc. Trupul meu și ființa mea te recunosc dintr-o mie și alături de tine simt că sunt cel mai fericit om din univers. Nu voi permite nimănui să distrugă conexiunea dintre noi și să ne despartă. Oricine ar fi acea persoană. Ai încredere în mine că totul va fi în regulă. Voi avea eu grijă de Brian. Vei vedea. Mi-a vorbit Max printre sărutările pe care mi le aplica neobosit, ca și cum își dorea să mă convingă de spusele sale. Știam că este sincer și convins ca simte cu adevărat fiecare cuvânt, dar el nu-l cunoștea pe Brian. Nu avea nici cea mai mică idee de ce era în stare să facă. Mi-a oferit un nou sărut dominator și plin de putere, ca și cum voia să-mi demonstreze că el este singurul din viața mea.

          —  Nu-mi doresc nimic altceva, decât să trăiesc prezentul și să nu-mi fie teamă ca în orice moment trecutul să mă ajungă din urmă. Îi vorbeam în timp ce încercam să-mi controlez respirația nebunească. Max mă mângâia lent pe spate și mă făcea să mă simt tot mai bine în brațele sale. Avea o putere de nedescris asupra mea și mă liniștea numai când îi simțeam mirosul proaspăt și revigorant. Max mă calmase și reușise să mă trezească la realitate.