Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată)

Cap. 25 Trecutul nu-i niciodată trecut!

- Asta da răzbunare, simt că mi-am încărcat bateriile. Vorbește Becca încântată de isprava pe care tocmai o făcusem. Alexis scuipa foc și fum, mai mult ca sigur dorindu-ne moartea în chinuri groaznice. După ce am eliberat-o din mâinile noastre, aceasta a început să se uite, atât cât îi permitea elasticitatea corpului, către părțile goale care erau ieșite în evidență. A țipat dintr-o dată, ecoul vocii ei resunând în întreaga încăpere. Lenjeria corpului o protejau atât cât era posibil, dar, chiar și cu protecția acestora aproape toate părțile corpului îi erau dezvăluite. Ochii închiși și maxilarele încleștate o făceau să pară de temut. Eram aproape sigură că dorea să continue războiul, dar a preferat să pună punct mascaradei și să facă stânga împrejur, scuipând foc pe nări în timp ce-și ținea pumnii încordați la maxim. Puteam jura că i-am citit gândurile și cu siguranță dorea să-și ia revanșa, dar știam amandouă că acesta nu mai era demult momentul potrivit.

- Wow, asta da după-amiază. Nu mă așteptam în veci să o văd așa de umilită pe divă! Ce-i drept, toate trei am făcut o echipă minunată. Suntem mai ceva ca Fetițele PowerPuff. A vociferat Marie, formând apoi un zâmbet larg.

- Ai dreptate, suntem geniale! Aprobă Becca încântată și bătând din palme fericită.

- Să vedem dacă mai ai aceeași părere și când vom fi chemate la biroul directoarei, Buttercup! Mi-am frecat tâmplele agitată și ușor temătoare. Frica îmi încolțea rațiunea și brusc un val de vinovăție își făcuse apariția în mintea mea. Știam că Alexis nu era cea mai bună persoană pe care o cunoscusem vreodată, dar eram de acord cu ideea că niciodată nu este bine să plătești prin răzbunare.

- Buttercup? Nțț, eu sunt cel puțin Blossom. Eu sunt creierul echipei, așa că, vă rog, aplauze! Își închide Becca ochii după ce se împotrivește cuvintelor mele și-și ridică nasul în vânt, în timp ce își împerechează mâinile la piept, îngâmfată.

- Fie cum spui tu, dar ești cea mai impulsivă persoană pe care o cunosc și nu dai deloc dovadă de istețime atunci când te arunci cu capul înainte și nu te gândești la consecințe. Deja începusem să caut vinovați și să o declar pe Becca capul răutăților. Îmi frecam palmele agitată și începusem să regret faptul că pentru câteva secunde simțisem că-mi fac dreptate.

- Iar tu ești rea cu mine, Alison. Ce ai fi vrut să fac? Să o las să ne calce în picioare din nou, asta ai fi vrut? Dacă da, trebuia să spui asta încă de când ai vazut-o că pășește spre noi. Eu nu regret nimic, văd că tu ești cea care dă înapoi. Și dacă tot faci atât pe corecta, du-te singură și denunță-te directoarei. Mă privește Becca cu ochi acuzatori, iar eu încep să simt cum mă fac tot mai mică între cele două prietene ale mele.

- Gata, fetelor, nu este nevoie să vă certați. Ni se adresează Marie, autoritar.

- Nu mă opresc din vorbit până când Alison nu admite faptul că s-a simțit bine atunci când i-a întors favoarea nemernicei. Recunoaște că ți-a plăcut! Mă privea Becca încruntată, fără să clipească ca și cum voia să primească un răspuns cât mai curând. Marie nu spunea nimic și urmărea atentă dialogul nostru.

Becca avea dreptate! Faptul că Alexis primise exact ceea ce merita și că noi făcusem această ispravă, îmi oferea o satisfacție teribil de copleșitoare. Îmi era aproape imposibil de greu de acceptat faptul că nu mai eram aceeși fată naivă și inocentă. Îmi era greu să admit că eram o persoană diferită de cea din trecut. Acum că scăpasem din ghearele trecutului și trecusem brusc într-o lume în care eu eram stăpână pe propria viață și acțiuni, nu era ușor de controlat.