Cap. 35 Mai presus de noi

1.7K 147 366
                                    

  Ps: am postat o melodie la media și v-aș fi recunoscătoare dacă ați asculta-o în timp ce citiți.   


               L-a smuls pe Max de lângă mine, fără ca el să-mi elibereze mâna dintr-a sa. Totuși, răceala a înlocuit căldura corpului său care îmi era vitală pentru a putea supraviețuii în continuare. M-am întors brusc, Nicole privindu-mă cu niște ochi amenințători de felină. În schimb, el mă privea pe mine, iar eu mă pierdeam în ochii săi. Mi-am lăsat privirea să cadă pe mâinile noastre, iar atunci când am văzut că nu zace nici o verghetă pe degetul său inelar, un sâmbure de speranță a încolțit în inima mea. Am zâmbit cu o urmă de victorie, pentru că gestul său și lipsa dovezii căsătoriei, înrădăcinase în mine idei pe care le abandonasem demult în trecut.

          —  Ce cauți aici? Când o să dispari dracului odată din viața noastră? a întrebat Nicole pe un ton răutăcios, plină de disperare, iar eu și Max ne-am eliberat mâinile, capitulând în fața ei.

          —  Nicole! Măsoară-ți cuvintele! a mârâit Max la ea nervos.

          —  Ce să-mi măsor cuvintele? M-am săturat, am obosit! Nu vezi și tu că umbra ei ne urmărește pretudindeni? Uită-te la ea, zici că e nebună, a spus uitându-se la picioarele mele care erau goale! Nu înțeleg ce are atât de interesant! Nu o mai suport, am ajuns să-mi fie teamă și de visele pe care ți le provoacă. Vreau să dispară dintre noi, altfel o să înnebunesc! țipa aproape pe un ton nebunesc.

               Nicole vorbea fără a se mai putea controla, părea să fi ajuns la fundul paharului, iar acum toată frustrarea exploda la cote de neimaginat. Eu nu-i făceam nimic, cel puțin, nu voit. Deși la prima vedere părea că vorbește fără noimă, adevărul din spatele cuvintelor ei era tulburător.

               Max a zdruncinat-o ușor, dorind să o ancoreze în realitate, dar ea și-a ridicat coatele pentru a se elibera din strânsoarea lui și a început să se agite tot mai tare.

          —  Calmează-te și ai grijă de vorbești, pentru că riști să-ți pară rău, a amenințat-o el, fixând-o cu privirea.

          —  Crezi că-mi pasă? Am făcut orice ca să te țin departe de ea? Am căutat disperată peste tot informații despre ea, iar atunci când am dat de Brian, am crezut că îmi pot duce planurile până la capăt, dar nemernicul a refuzat să se implice în poveste. Apoi am băgat-o în joc pe imbecila de Alexis care nu a făcut nimic altceva decât să vă apropie.

          —  Ce-ai făcut? a mârâit Max nervos spre ea, dar Nicole era prea setată pe a împrăștia venin.

                O ascultam cu uimire, nevenindu-mi a crede că a putut să fie în stare de așa ceva. Ea luase legătura cu Brian pentru a completa împotriva mea, iar el refuzase să o ajute, semn că s-a schimbat cu adevărat. Un dram de ușurare a pus stăpânire pe judecata mea atunci când am realizat că Brian chiar voia să meargă pe drumul cel bun, chiar dacă nu mai avea prea mult de parcurs din el.

          —   Da, am făcut toate astea și încă mai multe. Am convins-o pe Alexis să îi spună lui Alison că te-ai culcat cu ea, după ce mi-a spus că nu vrea să-și riște relația cu Ian. Dar se pare că prietena mea, cu care, de altfel, ți-ai tras-o și tu cât timp eu am lipsit, a dat greș și cu apelurile anonime. Am crezut că pot băga frica în Alison și că poate o să vrea să se interneze la ospiciu dacă va crede că Brian este însetat e răzbunare, dar nici asta nu mi-a ieșit. Nu vezi, Max? Am făcut totul pentru tine, am riscat totul numai ca să te am din nou. Nu poți să vezi câte sacrificii am făcut și cât de mult am luptat pentru tine? Te iubesc și vreau să te am, ești al meu, mereu ai fost! țipa disperată, dar Max era lipsit de expresie, semn că nu avea nici cea mai mică idee cum să reacționeze.

Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum