Povești în versuri

Păcat neprescris

Lungiți și iresponsabili ne pierdeam;

Tu,

nu știu către ce secol trecut îți alungeai privirea

Eu,

îți întorceam destinul către noi, cu unghia-n zuluf

Și uite,

cum ai tresărit într-un joc copilăresc,

în care...m-ai răpit și pe mine.

Tu,

ai ridicat aripile așteptând să coboare peste noi învelitoarea

Eu,

îți risipeam de pe pleaope trecutul, scuturând în perne durerea

Și uite,

cum n-aveam loc unul de altul,

mă înghionteai zdravăn cu sărutul.

Ne-am lovit greșit,

zdruncinând în noi și ultima picătură de teamă

Ne-am apropiat negreșit,

lovindu-ne inimă în inimă.

S-au lipit pe rând:

sân peste sân și piele peste piele

carne peste carne și sânge peste sânge

Contemplând aleatoriu inimă în inimă.

Și ce rău ne părea și cât de mult te durea

iubirea ce pleaca și-o alta, tot din noi născută, sosea,

Atunci, copilăria de mine uitată, mi-a adus aminte de

clipele inocente în care ne loveam greșit cap în cap,

apoi repetând isprava, să nu rămânem proști.

Și-am repetat pozna, iartă-mă, ți-am lovit din nou trupul,

buzele mele, adâncite într-ale tale,

Dar nu ne-a trecut, nici durere, nici părere de rău;

din contră, iubirea se re-ntregea;

cea veche, prelinsă peste cea nouă, hrănindu-ne pe noi.

Și-atunci sufletele noastre inocente au zâmbit,

deoarece...păcatele nu se prescriu,

nici cele pierdute-n valea copilăriei.

Și când viitorul a ridicat pătura de pe noi,

s-a pierdut în prezent, iar noi,

ridicați și copilăresc ne iubeam.