Povești în versuri

Gingășia unei întrebări

Împrăștiați ascultam ropote, ghiceam vremea;

pierduți în vâltoarea, zbuciumul aspru a așternutului.

Apropiați în faptul vulcanic al iubirii, simt chemarea;

unduiri pe coapsa ei, zgâriindu-i goliciunea pântecului.

Tăceam: Noi și...

Tăceau: Inimile noastre.

O alint, întorcăndu-i grav rodul gâtului și spun...

-Ți-am ascuns ceva! Încă din întâia rază a genezei, a chimiei ce-a explodat pretutindeni sentimentele noastre, am început redactarea unei cărți.

O poveste de dragoste; cronica noastră!

Surâde angelic, dar tace. Scurg înțelesul și teama de pe rozele gurii gingașe,

Se-ncumetă să-mi aprobe inițiativa sărutându-mi platoul vast al frunții.

-Și...(adâncită în gânduri) cât timp o să dureze până...?(chicotește taciturn)

Închid pleoapele umede și devin copil,

mă răstorn prin trupul ei, fixându-i ochii migdalați, întunecați,

prăbușiți în amor.

Răspund:

-O viață...!