Trecere peste o cale ferată

223 143 1
                                    



Mi-am văzut preț de-o cotitură peste calea ferată sufletul,

lipit, ca o frescă peste natură;

În est, ochii mi se oglindeau în curcubeul palid ce sufla

înspre noi

și căsca obosit.


În spatele meu, lăsam și altor semeni -

că tuturor ne vine rândul,

furtuna și cerul purtător de doliu umed,

ce-mi măcinase inima

Fiindcă din meridianul stâng, se năștea soarele molcom

ce mă re-nvia într-ale vieții.

Povești în versuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum