De-ai să pleci cu cârma destinului nostru la braț
să-mi descoși din trup
păcatele și sângele
silabele și morțile,
Să le-mpletești la vârful biciului și să-l pocnești apoi -
și să-l sucești în văzduhuri, depărtându-te de mine
ridicându-te dincolo de ultimul strigăt de luceafăr,
vestind odihna mea.
Și-am să-ngheț și eu amintirea ta,
trăind nemurirea în Iad,
îngropat sub Sfântul Soare
luminându-te și iubindu-te pe tine.
CITEȘTI
Povești în versuri
شِعرAsta scriu eu: Povești în versuri! Nu te aștepta la lucrări de geniu, ci doar la versuri din care curg povești, toate plecate dintr-un pur, dar crud adevăr! Dacă mă apreciezi cu adevărat, atunci te rog să votezi doar ce-ți place! Votul tău mă aju...
