Și călătoresc în gându-i, iar ea suspină a dor
și locomotiva grabnic,
într-un acord verbal spre noi pornește
și fluieră și fiarele-i boțite huruie
și inima-i metalică gonește.
Și suflul șinelor, în pașii copilei se-ngustează
și eu și ea,
dar și vagoanele trecutului oftează.
Draga inimii mele, e ultimul tău drum singuratic
și privește-l cum se destramă,
cum se subțiază,
la-ntoarcere, vom călători împreunați pe alte căi
pentru întâia oară
și de nu m-oi vrea...oprește-te acum,
în prima haltă
în prima gară!
CITEȘTI
Povești în versuri
Thơ caAsta scriu eu: Povești în versuri! Nu te aștepta la lucrări de geniu, ci doar la versuri din care curg povești, toate plecate dintr-un pur, dar crud adevăr! Dacă mă apreciezi cu adevărat, atunci te rog să votezi doar ce-ți place! Votul tău mă aju...
