Povești în versuri

O bucată din mine, mi-e străină

O parte a cărnii mele de moldav mi-e străină
că Basarabia-n lipsa noastră grozav ne plânge
Și respiră orfană, sugrumată, de-o mână haină
crud ne-a fost destinul, parcă scris cu sânge.

Colțul străbunilor de Rai, pământu' nostru-i sacru
că aici, pe crucea despărțirii, rușii ne-au întemnițat
Tiranii, hoții de popor, cei ce-au făcut pact cu dracu'
și ne-au robit să părăsim pământul din care ne-am săltat.

Veni-ar Ziua de Apoi, să vă țintuiesc și eu pe cruce
să urle a durere și copiii și nepoțiii și părințiii voștri
Dar rău ne-ar părea că oricum țara înapoi n-ar aduce
așa că rămânem peste Prut, în sora Românie, sihaștri.

Și de-am să mor, Basarabie, te rog, nu mă uita!
Sunt născut din tine, o firimitură pierdută din carnea ta!