De te voi distruge, tu, distinsa
mea fortăreață
Lasă-mă să ancorez drumul meu
de ruinele dumitale
Și-ai să visezi cum îți descos sufletul
fir de aur, împletit cu lână
și cașmir
Ca printr-o misterioasă vrajă ai muri,
trupul tău porumbac,
înflorind batistele
sorbindu-te pământul
Și te-ar reclădi
stele ce minuțioase-s aliniate
Luna sângerie, prinzând contur sferic
peste văile zidurilor luminate.
De te voi distruge, tu, inocenta
mea fecioară
La braț criminal cu celalalt făptaș,
un braț răpus, altul arcaș
Nu te-ncumeta să-ți urmărești
șiroaiele vieții, scurse din inimă -
coagulate
Zidește-ți chipul, elibează-ți lacrima
simte-o, de-i gust amărui, dulceag
și lasă sămânța obrajilor lin, pe pământ
să răsară vrej nou, un alt chip heruvim
să creștem în noi; eu lângă tine, tu amestecată-n mine,
Acceptă cu coastele deschise
cea mai grea dintre îmbrățișări,
primește-mă, eu, sortitul tău
du-mă-n spate veșnic, eu, pedeapsa ta!
Eu, iubirea mea, îți sunt sortit!
Eu, femeia mea, îți sunt pedeapsă!
CITEȘTI
Povești în versuri
PoesíaAsta scriu eu: Povești în versuri! Nu te aștepta la lucrări de geniu, ci doar la versuri din care curg povești, toate plecate dintr-un pur, dar crud adevăr! Dacă mă apreciezi cu adevărat, atunci te rog să votezi doar ce-ți place! Votul tău mă aju...
