Stăncuțele, iată-le, pe scara societății survolează,
se prind în vârtej
Și clocesc alți corbi, dau morții prilej.
Cuibul -
înțepat de ghimpii crengilor și-i secerat
se răzbună, da, se răzbună și naște
din fiecare ou, la rându-i, o altă moarte
O cioară, ce descrește în culcușul îngropat
Și, uneori, în cuibul vieții se mai greșește,
iar corbii clocesc aiurea un ou...
o pasăre albastră
ce crește melancolică deasupra cuibului,
pieziș.
CITEȘTI
Povești în versuri
PoesiaAsta scriu eu: Povești în versuri! Nu te aștepta la lucrări de geniu, ci doar la versuri din care curg povești, toate plecate dintr-un pur, dar crud adevăr! Dacă mă apreciezi cu adevărat, atunci te rog să votezi doar ce-ți place! Votul tău mă aju...
