Mi-e frig de crengile stejarului meu
cu glas pustiu
Mi-e teamă de statura cadavrului
înțepenit, în sicriu
Mi-e frig de pașii tăi, c-ai să pleci aievea
și eu statornic rece
Mi-e teamă de sărutul tău, și de scrisul
crucii ce nu se trece.
Mi-e nu știu cum, of, mi-e nu știu de ce
ma îmbrac și dezbrac de mrejele dumitale
Asemeni genelor de catran, lipite de cruce
dispar, revin și pier, sfânto, deschide-ți brațele!
Mi-e frig de crengile stejarului meu
înțepenit, în sicriu
Mi-e teamă de statura cadavrului
cu glas pustiu
Mi-e frig de pașii tăi, c-ai să pășești pe nisip
iar marea, în urma-ți să-i înece
Mie teamă, iubito, de zborul nostru îndoielnic
c-am să decad, pe mormântul rece.
CITEȘTI
Povești în versuri
PoésieAsta scriu eu: Povești în versuri! Nu te aștepta la lucrări de geniu, ci doar la versuri din care curg povești, toate plecate dintr-un pur, dar crud adevăr! Dacă mă apreciezi cu adevărat, atunci te rog să votezi doar ce-ți place! Votul tău mă aju...
