Ți-am cerut nemurirea și mi-ai legat-o în detaliu de suflet
și de gene și de vreme și de chipul fără zâmbet
de tine prin mine.
Tu mi-ai oferit nimic ca pe totul și ai plecat în pereche de doi
cu mine fără tine și cu ani fără noi
și cu prezent fără viitor.
Mă târăsc cumplit în propriile mele artere ca printr-un Iad gol
și deși mă pândește tentația și simt senzația,
încă nu mor.
Mă răsari zilnic din acea îmbrățișare tardivă, Soarele meu
operează-mă cu sânge, injectează-mă cu tine, nu plânge
fii tu doctorul!
—Doctore, prelinge-mă de mine, ia-mă în brațe, frânge-mă
și spune-mi cu ultimele mele sentimente diagnosticul:
—Supradoză de dor, iar de la asta nu vei muri niciodată... din păcate.
CITEȘTI
Povești în versuri
PoetryAsta scriu eu: Povești în versuri! Nu te aștepta la lucrări de geniu, ci doar la versuri din care curg povești, toate plecate dintr-un pur, dar crud adevăr! Dacă mă apreciezi cu adevărat, atunci te rog să votezi doar ce-ți place! Votul tău mă aju...
