Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 16

-Ai auzit. Pleacă- a repetat mama.
De data asta era de-acord cu ea și am hotărât să stau de partea ei fiindcă era alegerea cea mai inteligentă de făcut.
-Nu poți să te desparți de mine doar pentru câcații ăștia de copii ai tăi care nu valorează nimic- a mârâit.
-Dar astăzi chiar vrei să ajungi la spital! Ai auzit? Ia-ți lucrurile și ieși singur din casa asta altfel te însoțesc eu dar cu șuturi în cur- am răspuns la limita răbdării mele.
Drept răspuns el s-a întors urcând scările.
-Tu. Pregătește cina și du-o la mine în cameră- am ordinat menajerei care a încuvințat și s- dus în bucătărie.
După câteva minute bune Josh a coborât scările târând o valiză și s-a dus spre ușa de la intrare deschizând-o și ieșind.
Înainte să o închidă s-a întors spre mine zâmbind malefic.
-Vei plăti Isabella Brown. Vei plăti- a spus.
-Fi sigur de asta. Pe niciodată- am răspuns ajungându-l și trântindu-i ușa în față.
M-am întors văzând-o pe mama stând pe canapea cu fața plina de tristețe și supărare. Am oftat.
-Nu te deprima pentru nemernicul ăla. Există mai buni- am spus rece, dar ea a zâmbit oricum.
-Mă consolezi?- a întrebat ea continuând să zâmbească. Oh...
-Nu. Sigur că nu. Ia-l ca pe un sfat de persoană matură- am răspuns repede, poate prea repede.
-Atunci mulțumesc- a spus ea zâmbindu-mi. Am încuvințat ușor ca mai apoi să urc scările și să intru în camera mea unde Jake era ocupat să mănânce iar menajera punea la loc dezinfectantul, crema și diferitele lucruri pe care le-am folosit.
-Ești mai bine?- l-am întrebat pe Jake în timp ce mă așezam pe pat lângă el.
-Da mersi- a zâmbit el privindu-mă. Am luat farfuria mea începând să mănânc cu el și gândindu-mă din nou la ceea ce s-a întâmplat cu mama. Eu nu încercam să o consolez, adică doar îi dădeam un sfat care era acela de a-și alege un logodnic mai bun decât Josh care dacă posibil să nu fie nemernic și dobitoc, chiar dacă ari fi fost mai bine să rămână cu tata care o făcea mereu fericită și o umplea de atenții, dar poate acele preaulte atenții au făcut-o să devină tot mai pretențioasă și au făcut-o să-și dorească tot mai mult și acel mai mult se transformase în nimic pentru că acum avea doar asta... Nimic.
-Isabella mă auzi? La ce te gândești?- Jake a fost cel care m-a distras din gândurile mele.
-Ah da scuze nu ascultam. Oricum repetă- am spus eu zâmbindu-i ușor.
-Mi-am dat seama. Oricum te întrebam ce s-a întâmplat jos. Am auzit urlând dar nu reușeam să ascult conversația.- a spus el.
-Am o veste bună. Josh a plecat- am anunțat.
La auzul acelor cuvinte zâmbetul lui s-a mărit.
-Vorbești serios?- a întrebat îmbrățișându-mă.
-Da dragul meu frate. Vorbesc serios- am răspuns îmbrățișâmdu-l și eu dar având grijă să nu-l lovesc.
El s-a dezlipit tot zâmbăreț.
-Nu știu de ce dar am ciudata senzație că tu ai ceva de-a face cu asta în vre-un fel.- a recunoscut el după puțin revenind serios.
-De asta nu-ți face griji. Doar l-am învățat că cu mine nu-i de glumă niciodată- am spus simplu și înainte ca el să poată spune altceva cineva a bătut la ușă.
-Intră- am spus întorcându-mă să văd cine era și ghiciți cine a intrat? Mama mea sau mai bine spus, a noastră adică a mea și a lui Jake.
-Hei. Ești bine?- a întrebat apropiindu-se de Jake și mângâindu-i spatele în timp ce el s-a abținut doar încuvințand zâmbindu-i.
-Îmi pare rău. E doar vina mea. Uite ce ți-a făcut- a început să plângă în timp ce mângâia rănile de pe fața lui Jake.
-Stai liniștită mamă. E totul bine. Importantul este că acum a plecat- a asigurat-o fratele meu îmbrățișând-o în timp ce eu continuam să mănânc.
-Mulțumesc. Te iubesc. Și și pe tine Isabella. Te iubesc foarte mult deși nu ti-am demonstrat-o niciodată cum trebuie. Îmi pare rău- a spus ea ca mai apoi să iasă lăsându-mă complet uimită.

***

Am terminat de mâncat în liniște și menajera a dus farfuriile murdare.
-Ești mai bine? Ai nevoie de altceva?- l-am întrebat pe fratele meu.
Nu puteam permite ca și el să plece. Îl iubeam prea mult și n-aș fi suportat.
-Stai liniștită. Sunt bine- a răspuns el îmcercâmd să se ridice, dar eu pregătită l-am oprit.
-Isabella acum aș vrea să mă duc să dorm- a spus el privindu-mă întrebător.
-În seara asta tu vei dormi aici așa, în caz că te simți rău, eu voi fi aici. Mă duc să-ți iau ceva ca să le folosești drept pijamale- am spus.
-Bine- a spus bufnind.
-Jur că dacă te miști de aici te voi face să plătești- am spus amenințătoare dar Jake a încuvințat chicotind.
Am scuturat din cap și am ieșit din camera mea intrând în cea a lui Jake.
Era foarte asemănătoare cu a mea și era foarte ordonată. Mă așteptam să fie toată în dezordine.
M-am apropiat de dulap și am luat niște pantaloni negri de basket și un maieu alb ca mai apoi să mă întorc în camera mea unde Jake era încă întins pe pat.
-Ține. Sunt bune?- am întrebat apropiindu-mă și punând hainele pe pat lângă el.
-Foarte bine. Mă duc să mă schimb în baie- a spus.
-Nu. Eu mă duc să mă schimb în baie iar tu te schimbi aici. Mai puține mișcărifaci și mai repede te vindeci- l-am blocat ridicându-mă și apropiindu-mă de dulap luând cele ce erau pijamalele mele formate dintr-un maieu negru mulat și niște pantalono scurți ca mai apoi să dispar în baie. M-am schimbat repede, m-am demachiat, m-am spălat pe dinți și am strâns părul într-un coc cât de cât dezordonat ca mai apoi să mă întorc în cameră unde Jake era deja sub plapumă vorbind prin mesaje cu cineva. M-am alăturat lui și m-am întins lângă el care a stins telefonul și l-a pus pe noptieră.
-Ești mai bine?- l-am întrebat.
-O fi a suta oară când mă întrebi surioară. Sunt bine stai liniștită.- a răspuns el îmbrățișându-mă și pupându-mă pe obraz.
-Ok- am șoptit zâmbind ușor și uitându-mă la oră pe telefon.
-E nouă și jumătate- am spus.
-Ne uităm la un film?- a întrebat el.
-Mă duc să iau laptop-ul- am încuvințat ridicându-mă și mergând spre birou.
Am luat ceea ce-mi trebuia și m-am întors la Jake. Am ales un film horror și ne-am petrecut seara uitându-ne la el în timp ce Jake mă îmbrățișa râzând de fiecare dată când eu urlam sau tresăream.
-Asta e ultima dată când te la să alegi un film. Fi sigur de asta- i-am spus fratelui meu când specia aia de film s-a terminat și eu am pus la loc laptop-ul.
-Vom vedea- a răspuns el râzând.
M-am întins înapoi lângă el și am stins lumina.
-Noapte bună frățioare- am spus pupându-l pe obraz.
-Noapte bună și mulțumesc- a răspuns el.
-Pentru ce?- am întrebat zâmbind.
-Pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Era de mult timp de când cineva nu avea grijă de mine așa. De obicei trebuie să mă descurc singur în situații din astea, sau trebuie să sun bre-un prieten de-al meu. Mama nici măcar nu-și dă seama. Sunt bucuros că tu te-ai întors. Știu că vei fi mereu. Mulțumesc Isabella- a spus el.
-Pentru nimic. Știu că și tu vei fi. Te iubesc- am zâmbit îmbrățișându-l și sprijinind capul de pieptul său.
-Și eu- a răspuns el strâmgându-mă la pieptul său și eu am adormit zâmbind așa cum nu mai făceam deja de ani.

Profit de acest spațiu pentru cine-l citește să và mulțumim pentru tpate vizualizările, pentru toate comentariile frumoase pe care le primim și pentru toate voturile. În plus îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie dau eu traduc de pe telefon și de multe ori mă grăbesc și nu mai citesc capitolul.
Oricum acesta este 'capitolul surpriză' de astăzi, deoarece se împlinesc 3 săptămâni de la postarea primului capitol😍va vine să credeți? Mie nu, încă mi se pare un vis🙈
Vă pupăm😘