CAPITOLUL 34

2.1K 143 6
                                    

Am ajuns la școală și am parcat motorul coborând și mergând spre prietenii mei.
I-am salutat și m-am așezat pe perete lângă Rachelle.
Am început să vorbim, dar s-a așternut liniștea când pe poarta școlii a intrat Jake alături de Jessica, care se uita urât la mine și la grupul meu.
-Cine e aia care se uită urât la noi?- a întrebat Christian întorcându-se spre mine.
-E fiica noului logodnic al mamei mele- am răspuns continuând să-i privesc în timp ce veneau spre noi.
-Și trebuie să stea îneaparat cu noi? Nu mi se pare prea simpatică!- a spus Peter răbufnind.
-Dacă voi vreți să stați cu ea, stați, dar eu n-am nici cea mai mică intenție de a o face- am replicat.
-Nu mersi. Tu ești prietena noastră și ținem la tine. Te cunoaștem de mai mult timp și nu te-ai uitat niciodată urât la noi, nici chiar când nu te consideram prea mult din cauza petrecerii surpriză. Ești importantă pentru noi și nu ne-ai întors niciodată spatele, așa că, cu siguranță, noi nu o vom face cu tine- a spus Jonathan făcând să-mi apară un zâmbet pe chip. Aveam niște prieteni adevărați care m-ar fi susținut mereu, măcar de asta era sigură.
-Mulțumesc mult copii. Și eu țin la voi- am spus.
-Salut copii. Ea este Jessica- ni s-a alăturat Jake presentând-o pe noua prietenă grupului și făcându-mi zâmbetul să dispară.
-Încântați- a spus toți în cor, înafară de mine.
-Bună copii. Sper că vom devenim buni prieteni- a spus Jessica forțând un zâmbet. N-a răspuns nimeni așa că eu am intervenit.
-Oh, îmi pare rău, dar s-a făcut târziu, iar noi trebuie să mergem la director pentru o chestiune foarte importantă- am inventat o scuză în timp ce prietenii mei se uitai la mine în mod ciudat.
Eu i-am dat un cot ușor lui Rachelle ca pentru a-i spune să fie de-acord și în sfârșit au înțeles.
-Ah da, e adevărat. Ne vedem prin preajmă- au spus confuzi, ridicându-se intrând repede în școală urmați de mine.
-Ești un geniu, Isabella- a spus David bătând pumnul cu mine.
-"Bună copii. Sper că vom deveni buni prieteni"- a spus Rachelle imitând vicea Jessicăi, iar eu am pufnit în râs împreună cu ceilalți.
-Hai s-o lăsăm baltă. Măcar voi nu locuiți cu ea- am spus revenind serioasă.
-Asta înseamnă că vei petrece mai mult timp în afară casei- a spus Peter zâmbindu-mi.
-Aș spune că ai mare dreptate- am fost de-acors zâmbind.
După ce am mai vorbit puțin, ne-am salutat și fiecare a mers spre propriul dulăpior.
După ce am luat cărțile, eu și Rachelle am mers în clasă și ne-am așezat în spate, la obișnuitele noastre locuri.
-Mai ești ocupată sau în după-masa asta pot să vin la tine acasă pentru a petrece o după-masă cu tine?- am întrebat-o pe Rachelle.
-Stai liniștită, poți veni. De mult nu mai petrecem o după-masă singure- a răspuns ea zâmbindu-mi.
-Bine. Atunci o să vin în jur de ora trei după-masa- am spus răspunzând la zâmbet, iar înainte ca una din noi două să mai spună altceva, a intrat profesorul de muzică.
-Bună ziua copii- a salutat așezându-se la catedră.
Fosta profesoara plecase si venise un nou profesor mult mai simpatic, după părerea mea, pentru că nu m-a pus niciodată să cânt ca solistă, deși știam că mai devreme sau mai târziu ar fi sosit momentul de a o face.
Ora de muzică a trecut repede și așa și restul orelor. În pauză, Jessica și Jake s-au așezat cu noi, dar nimeni n-a vorbit decât atunci când a fost obligat. Eu n-am vorbit deloc, decât pentru a o face pe Jessica să tacă, care continua să spună tâmpenii. Jake, însă, părea absent, iar eu l-am ignorat, chiar și când mă privea cu insistență.
Pot spune că n-a fost una din cele mai bune zile ale mele, dar, și așa, nu mai aveam o zi decentă de la o vreme.
Mi-am salutat prietenii și m-am întors acasă cu motorul, urmată de Jake care nu se dezlipea de mine.

***

Am parcat și am coborât de pe motor intrând în vilă și mergând direct în bucătărie.
M-am așezat la masă fără a saluta pe cineva, ca întotdeauna, și am început să mănânc.
-Bună copii- a salutat logodnicul mamei când au intrat în bucătărie și Jessica cu Jake.
-Bună- au răspuns ei doi la salut în timp ce eu îl ignoram.
-George, Jen unde e?- a întrebat Jake vorbind cu logodnicul mamei și așezându-se lângă mine.
-E sus, în camera sa. Acum ar trebui să coboare- a răspuns George. Întocmai, după puține minute, Jen a intrat în bucătărie zâmbind cu o păpușă între mâini.
I-a salutat pe toți și a venit să se așeze lângă mine făcându-mi un zâmbet minunat. Am privit-o pentru câteva secunde și am răspuns la zâmbet. Cu siguranță nu m-aș fi răzbunat pe ea. Nu era vinovată de nimic și era prea mică pentru a înțelege ce se petrecea în jurul ei.
M-am întors la farfuria mea și când am terminat de mâncat m-am ridicat.
-Ai terminat? Mai vrei?- a întrebat mama zâmbindu-mi.
-De ce nu mai mănânci tu?- am răspuns ca mai apoi dă ies din bucătărie și să merg în camera mea. M-am uitat la ceas dându-mi seama că era deja ora două fix.
Mi-am aranjat părul și machiajul, mi-am luat geanta și am ieșit din cameră închizând-o cu cheia. Era mult mai sigur și m-as fi simțit mai bine știind că nimeni n-ar fi putut să intre.
Am pus cheile în geantă și am coborât repede scările.
-Unde te duci?- a întrebat Jake blocându-mi strada.
-Cât mai departe posibil de voi- am răspuns depășindu-l și ieșind din casă.
Am urcat pe motor, l-am pornit și am plecat spre casa lui Rachelle.
Când am ajuns, am parcat și am coborât. Am mers spre ușă și am bătut la ușă.
După puține secunde a venit să-mi deschidă mama lui Rachelle.
-Oh, Isabella, bună- a salutat zâmbidu-mi călduros.
-Bună ziua doamnă- a răspuns la salut zâmbindu-i.
-Spune-mi tu, dragă. Poftim, intră- a spus ea lăsându-mi loc pentru a intra.
Eu am ascultat și am intrat. După puțin, Rachelle a ieșit din bucătărie și a venit să mă îmbrățișeze.
-Bună- am salutat-o răspunzând la îmbrățișare.
-Rachelle, eu mă duc la muncă. Fratele tău se va întoarce imediat de la antrenamentul de fotbal, așa că ai grijă- a spus Lizzie.
-Bine, mama. Pa- a salutat.
-La revedere- am salutat eu.
-Pa, fetelor și să vă distrați- a răspuns ea îmbrățișându-și fiica.
Când a ieșit, eu și Rachelle am mers în salon aruncându-ne pe canapea și aprinzând televizorul.
Am început să vorbim până când am auzit sunând la ușă.
-Mă duc eu, stai liniștită- i-am spus lui Rachelle care a încuvințat zâmbindu-mi.
Am ieșit din salon mergând spre ușă și când am deschis-o am găsit în fața mea un băiat cu parul negru și ochii albaștri, îmbrăcat cu niște pantaloni de fotbal și un maieu care lăsa mușchii la vedere.
-Bună- am salutat dându-mă din ușă pentru a-l lăsa să intre.
-Bună- a răspund el intrând și zâmbindu-mi.
Am închis ușa și m-am întors mergând în salon, unde băiatul intrase deja și se așezase lângă Rachelle.
-Isabella, el e fratele meu Bob. Bob, ea e Isabella- ne-a prezentat Rachelle.
-Încântată de cunoștință, Bob- am spus așezându-mă pe canapea lângă prietena mea.
-Plăcerea este de parte mea, Isabella- a spus el.
-Bine. Bob, acum du-te să-ți faci un duș pentru că tocmai te-ai întors de la antrenamentul de fotbal și nu miroși prea mult a parfum- i-a spus Rachelle fratelui său.
-Bine, bine- a spus Bob ridicându-se și pupând-o pe obraz pe sora sa și făcând un gest de salut spre mine ca mai apoi să dispară sus pe scări.

Hi guys!
Capitolul de joia trecută.
Vă pupăm😘

Rebel || Romanian TranslationUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum