Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 26

Citiți la sfârșitul capitolului ce are de spus autoarea, este foarte important și este referitor la continuarea poveștii.

--

Am intrat în casă mergând în salon.

-Trebuie să vorbim- a spus mama mea de pe canapea.

-Eu n-am nimic să-ți spun- am replicat încrucișând brațele. Astăzi nu era o zi bună și dacă se mai băga și ea atunci nu știu ce aș fi putut face.
-Nu mă interesează dacă tu nu ai nimic sa-mi spui, eu, însă, ceva să-ți spun, am- a spus ea severă.
-Grăbește-te că trebuie să plec- am răspuns bufnind.
-M-a sunat directorul și mi-a exicat situația ta școalară și am rămas cu adevărat dezamăgită. Nu-ți faci niciodată temele, nu înveți, le răspunzi urât profesorilor, nu execuți pedepsele pe care le meriți, te comporți urât și în fiecare oră trebuie să fi trimisă în biroul directorului sau afară din clasă. Nu mă așteptam la asta. Ultima dată când te-am văzut erai o fetiță diligentă și bună, cu note excelente, iar acum tatăl tău te-a transformat în fetița asta răsfățată care ia tot fără a da nimic...- a început ea, dar eu am întrerupt-o înainte să poată regreta că a deschis gura.
-Nici să nu încerci să mergi mai departe. Tatăl meu, nu ca tine, mi-a fost mereu alături, pornind de la momentele frumoase ajungând la cele mai urâte, nu m-a abandonat niciodată și mi-a dat mereu tot în tentativul de a umple golul pe care tu l-ai lăsat în viața mea, în viața lui, pentru că și el suferea, iar tu, tu care te definești mama mea, pe tine te durea în cur de mine și de el, te-a durut în cur de cum ne simțeam, ție îți era de-ajuns să-l ai pe Jake pentru că eu, evident, eram doar o povară! Dar aceste lucruri sunt sătulă să le repet pentru că este inutil cu voi. Îți spun doar asta... Asta este viața mea, nu a ta. Tu acum mult timp ai hotărât să ieși din ea? Bine, atunci veu rămâne în afara ei- am spus urlând puțin.
Eram obosită de faptul că persoanele nu înțelegeau, tu puteai să repeți un lucru și de un milion de ori că ei nu vor înțelege niciodată.
-Eu hotărâsem să-mi refac o nouă viață în care tu ar fi trebuit să fi, dar n-a fost posibilitatea și cu timpul vei o înțelege. Vei înțelege că, cu toat astea, eu încă te iubesc pentru că o mamă nu va înceta niciodată să-și iubească propii fii pentru că e ca și cum i-ai cere să se omoare. Ok, recunosc... Am greșit, e vina mea, iar dacă ai ales asta atunci respect și înțeleg alegerea ta. Nu pot să spun că-mi place, dar o respect pentru că ai toate motivele din lume. Dar îți spun doar un ultim lucru: schimbă-ți comportamentul pentru că, altfel, va trebui să-ți asumi consecințele. Înțeleg că mortea tatălui tău te-a afectat mult, dar încearcă să menții măcar un comportament decent- a replicat mama.
-Știi ce-ți spun? Ma doare în cur de ceea ce tocmai ai spus. Și apropo de consecințe... Astea sunt cele ale acțiunilor tale, consecințel acțiunilor tale de acum 6 ani- am spus ca mai apoi să urc scările și să dispar în camera mea.

***

Neștiind ce să fac, am hotărât sà merg să o caut pe Zoe ca să petrec o după-amiază frumoasă alături de ea ca odinioară.
Am ieșit din camera mea mergând în cea a oaspeților. Am bătut la ușă, iar, când am auzit un "intră", am intrat.
Prietena mea era așezată în fața oglinzii machiindu-se.
-Hey Isabella- a salutat ea continuând să se machieze.
-Bună Zoe, ce faci?- a întrebat așezându-mă pe pat și încrucișându-mi picioarele.
-Tocmai ce am terminat să-mi fac un duș. Tu?- a spus ea fără a desprinde privirea de la oglindă.
-Nimic. Am venit să te întreb dacă vii să te plimbi cu mine, așa petrecem un pic de timp împreună- am recunoscut privind-o.
-Desigur. Așteaptă să mă pregătesc și după vin la tine- a acceptat ea zâmbind.
Am încuvințat ieșind din cameră și coborând scările. Cum am intrat în salon fratele meu s-a ridicat de pe canapea alergând să mă îmbrățișeze.
-Jake sunt bine- am spus răspunzând la îmbrățișare.
-Știu, dar m-ai îngrijorat. Să nu încerci să o mai faci vreodată- a replicat dezlipindu-se și uitându-se la mine cu aer de mustrare.
-Nu-ți spun că nu o voi mai face pentru că ar fi o minciună, dar înainte să o fac din nou te voi avertiza- am spus.
-Ok... Trebuie să mergi undeva?- a întrebat schimbând subiectul și întorcându-se să se așeze pe canapea.
-Eu și Zoe am hotărât să petrecem o după-amiază împreună și aștept să se pregătească și să coboare- am răspuns luând loc lângă el.
-Am înțeles- a spus simplu lăsând liniștea să coboare asupra noastră.
-Am auzit discuția dintre tine și mama- a spus Jake dintr-o dată. Eu am înghițit în sec încuvințând ușor.
-Isabella nu e adevărat că ea te-a abandonat pentru că te vedea ca pe o povară. Ea te iubea și te iubește, iar pentru ea a fist foarte greu și foarte dureros să vă abandoneze și pe tine și pe tata și știa care ar fi fost cinsecințele acțiunilor sale. Știa că ar fi fost dureros să te revadă și știa că tu n-ai mai fi fost fetița de zece ani pe care a abandonat-o acum șase ani, dar amintundu-i-o la fiecare cinci secunde, chiar și cu mici gesturi, nu o ajută să depășească acea durere pe care o simte- a spus Jake privindu-mă.
-Tu gândește-te la durerea sa, dar la durerea mea cine se gândește? Să știi că și eu am sentimente și emoții, nu sunt făcută de piatră. Cum crezi că m-am simțit eu când m-ați abandonat? Cum crezi că au fost toți acești ani fără ea, fără tine? Cum crezi că s-a simțit tata? Pe ea a durut-o în cur și același lucru l-aș putea spune și despre tine, dar vă rog să încetața să mai scoateți la iveală acest subiect în fiecare moment pentru că sunt sătulă să repet mereu aceleași lucruri- am replicat întorcându-mă spre el.
-Isabella te rog gândește. Dacă continui cu acest comportament mama va lua măsuroli, iar eu nu vreau asta- a continuat fratele meu.
-Jake evită, te rog. Nu contează, orice ar trebui să facă, s-o facă, dar trebuie să-și amintească că în acest fel nu va ajuta să îmbunătățească situația sa cu mine- am spus întorcându-mă să privesc în fața mea.
-Știu, dar mi-e doar frică să nu te despartă iar de mine- a recunoscut el oftând. M-am întors imediat spre el pentru ceea ce spusese și m-am apropiat îmbrățișându-l.
-Te iubesc Jake și dacă cu adevărat ne iubește măcar pe unul din noi, atunci nu o va face- am spus în timp ce el mă învăluia cu brațele sale musculoase.
-Te iubesc și eu- a spus și el încuvințând, în timp ce ceea ce îmi spusese răsuna în mintea mea.

Acesta este 'capitolul surpriză' pentru a 'sărbători' data începerii traducerii acestei povești și sperăm să vă placă.
Deci, sus am spus să treceți să citiți ce este scris aici pentru că este important, și așa și este. Este referitor la poveste întocmai și trebuie să vă facem o întrebare la care, vă rugăm, să răspundeți în comentariile de mai jos.
Este despre acel 'el' care o va face pe Isabella să se îndrăgostească, pentru că, desigur, mai devreme sau mai târziu va trebui să apară.
Întrebarea este:

VREȚI CA 'EL' SĂ FIE HARRY STYLES DIN 1D SAU UN BĂIAT OARECARE?

Nici eu, și nici autoarea, nu suntem mari fane ai băieților din 1D, dar o cititoare i-a făcut o întrebare autoarei și i-a spus anumite lucruri în privat care au pus-o pe gânduri.
După ce s-a gândit la asta a ajuns la concluzia să-i lase pe cititori să aleagă.
Dar înainte a vrut să precizeze că ei nu-i pasă atât de mult de numărul de voturi, de vizualizări și de comentarii pe care le primește, pentru ca îi este de-ajuns această parte, chiar dacă poate mică, de persoane care o urmăresc și citesc povestea ei care poate nu este dintre cele mai bune dar este deja ceva (lucru pe care eu țin să spun că nu este așa, pentru că mie mi se pare minunată). Întocmai ei îi ajungeți voi și vă iubește pe fiecare din voi deși nu vă cunoaște și de asta vrea să vă știe opinia.
Acum, este evident că a hotărât deja cine va fi acest 'el', deoarece in italiană ea a scris deja 185 de capitole, iar cititorii italieni au ales deja care să fie 'el'. Dar noi suntem totuși curioase să vă știm părerile. Ne pare rău dacă alegerea nu va fi pe placul tuturor, și sperăm ca voi să continuați să urmăriți povestea, să o votați și să o comentați.
Înainte să răspundeți însă, vrem să vă gândiți la faptul că dacă Harry Styles va fi introdus drept protagonist masculin, povestea va fi mai comună, iar dacă va fi un băiat oarecare povestea va avea ceva mai 'special'.

Apoi, vă anunțăm că această poveste nu va fi scurtă, va fi foarte lungă și vor fi o grămadă de capitole care ar putea depăși 200. Mai târziu autoarea va hotărî dacă dă facă o continuare sau dacă să facă o singură carte, dar voiam doar să vă anunțăm să aveți multă răbdare pentru că suntem deja la capitolul 51 și nu și-a făcut apariția încă niciun 'el' pe care-l așteptați, dar stați liniștite că-și va face apariția mai devreme sau mai târziu, dar trebuie doar să aveți răbdare.

Nu avem altceva de spus pentru moment. Răspundeți în comentarii la întrebare iar eu vă voi răspunde tuturor.
Vă pupăm😘