Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 55

Când am ajuns la internat am mers direct în sala de mese pentru că riscam să ajungem târziu.
Am intrat și desigur toate privirile au fost ațintite asupra noastră, iar Jessica a făcut o mutră de dezaprobare.
Ne-am așezat lângă Alexandra, Caleb și Denise.
-Hey- i-am salutat zâmbind și prezentându-le prietenii mei din Miami.
-Oricum, eu sunt Isabella, scuze dacă data trecută nu m-am prezentat cum trebuie dar nu eram prea bine dispusă- i-am spus lui Denise care mi-a zâmbit înțelegătoare.
-Stai liniștită, știu că vărul meu poate fi cu adevărat antipatic câteodată- a răspuns ea, iar eu am privit-o confuză.
-Vărul tău?- am întrebat eu încruntându-mă.
-Da, Arian este vărul meu. Eu stau cu el și cu mama sa pentru că părinții mei au murit, dar dacă ajungi să-l cunoști vei vedea că nu este chiar așa de rău, dar este vina trecutului său. N-am mai văzut o fată care să-i dea bătăi de cap, tu ești prima. Felicitări- mi-a explicat ea.
-Pur și simplu nu sunt una care se lasă călcată în picioare de nimeni- am spus ridicând din umeri și începând să mănânc.
Am petrecut cina vorbind cu mustrările continuee ale directoarei și a lui Jennifer, iar când am terminat ne-am despărțit mergând fiecare în propriile camere.
Thomas, Jake și eu am rămas să vorbim încă puțin până când a venit femeia de servici să ne spună să stingem luminile.
-Nu e posibil. E doar nouă și jumătate- s-a plâns Jake.
-Mie-mi spui?- am replicat și am luat pijamalele care constau în pantaloni scurți și maieu mergând să mă schimb în baie. M-am demachiat și m-am spălat pe dinți ca mai apoi să-mi leg părul într-o coadă.
M-am întors în cameră observând că Jake și Thomas erau deja sub pături. Eram bucuroasă că fratele meu și Thommy mergeau de-acord, până la urmă aveau un caracter asemănător.
M-am alăturat fratelui meu sub pături după ce am stins lumina. El m-a strâns la pieptul său, iar eu am închis ochii.
-Noapte bună- am spus.
-Somn ușor- au răspuns ei doi.
A trecut mult timp, dar nu reușeam să adorm. Jake și Thomas dormeau deja. Eu continuam să mă întorc în pat în căutarea unei poziții comode, dar dupaia m-am dat bătută și m-am ridicat încercând să nu-l trezesc pe fratele meu. Am luat un hanorac la nimereală și l-am îmbrăcat. Era cu multe talii mai mari decât a mea, deci nu era a mea, dar am ignorat detaliul ăsta si am ieșit. Mi-am lungit gâtul pe hol și m-am uitat la dreapta și la stânga observând că nu era nimeni, așa că am ieșit închizând ușa ușor la loc. Mi-am dat seama că eram desculță și m-am mustrat în gând, dar am continuat să merg. Am ajuns până la porțile principale observând că erau închise și am înjurat. Nu puteam să le deschid pentru că ar fi sărit alarma, așa că m-am apropiat de o fereastră și am deschis-o ușor. M-am urcat pe pervaz și am sărit jos. M-au trecut fiorii din cauza contactului pe care iarba rece a avut-o cu picioarele mele desculțe și m-am strâns în hanorac alergând pentru a ajunge în spatele școlii.
M-am așezat pe jos rămânând să privesc cerul plin de stele. Mereu îmi plăcuse s-o fac când nu-mi era somn, iar tata nu-mi zicea niciodată nimic dacă în vreo seară mă găsea întinsă în curte privind cerul. Știa că m-ar fi ajutat și, întocmai, mă ajuta mereu.
-Frumos cerul, nu-i așa?- a întrebat cineva făcându-mă să tresar de frică. M-am întors repede și am găsit în fața mea ultima persoană pe care aș fi vrut s-o văd.

***

-Prostule, m-ai speriat- am șoptit aruncându-i o privire ucigătoare.
El a pufnit în râs, iar eu răbufnit iritată.
-Arian, mai încet, altfel mă descoperă- am spus amenințătoare, dar el nu m-a ascultat continuând să râdă și venind să se așeze lângă mine.
Când în sfârșit a încetat să râdă, m-am întors să privesc cerul, încercând să ignor prezența sa, dar era destul de imposibil fiindcă era iritant, iar privirea sa insistentă mă jena.
-Ce cauți aici afară?- a întrebat după puțin continuând sa mă privească.
-Ți-aș putea face aceeași întrebare- am replicat fără să-mi îndrept atenția asupra sa.
-Am auzit niște zgomote și credeam că intrase cineva. Întocmai, am greșit prea mult. Acum este rândul tău să răspunzi- a spus el.
-Nu e treaba ta- am replicat îndreptându-mi atenția spre el care a zâmbit.
-Nu se poate discuta cu tine, știi?- a spus după puține secunde de liniște.
-Mulți mi-au spus-o- am recunoscut întinzându-mă pe iarbă.
-Nu-ți e frig?- a întrebat Arian holbându-se la mine.
-Nu prea- am răspuns calmă- l-am simțit mișcându-se și așezându-se lângă mine.
-Știi... Este de foarte mult timp de când am început să mă învârt prin internat, dar n-am întâlnit niciodată o fată care să știe să-mi dea bătăi de cap- a șoptit Arian punându-și mâinile pe stomac.
-Ți-am spus deja... Eu nu sunt ca toate celelalte fete- am replicat.
-Știu- a răspuns el făcându-mă să mă întorc în direcția sa.
-Poate am început cu piciorul greșit, la urma urmei nu ești așa de rea- a spus el privindu-mă.
Am rămas în liniște neștiind ce să spun.
-Întocmai, nu ne-am cunoscut în cel mai bun fel- am recunoscut puțin dupaia amintindu-mi atunci când a venit să bată la ușa camerei mele.
-Poate putem încerca să fim prieteni, să vedem dacă poate reușim să mergem de-acord- a propus el evitându-mi privirea.
-Îți ceri scuze?- am întrebat cu un rânjet învingător pe față și făcându-l să se întoarcă dintr-o dată în direcția mea.
-Nu. Eu nu-mi cer niciodată scuze, amintește-ți asta. Eu ți-am propus, e diferit- a spus el aruncându-mi o privire enervată.
-Ok, ok, calmează-te. Accept propunerea ta, atunci- am spus chicotind pentru expresia amuzantă pe care o avea pe chip și ridicând mâinile în semn de inocență.
-Bine. Deci... Prieteni?- a întrebat el nesigur.
-Prieteni- am confirmat încuvințând și punându-mă în șezut cu picioarele încrucișate.
-Acum îmi spui ce faci aici afară? a întrebat el imitându-mă și punându-se în fața mea.
-Nu reușeam să adorm, iar privitul stelelor mă ajută- am răspuns ridicând din umeri.
După puțin am observat că niște picături de ploaie începuseră să cadă din cer, iau eu m-am pus să înjur.
-Nu-ți place ploaia, nu-i așa?- a întrebat Arian ridicându-se și întinzându-mi mâna pentru a mă ajuta. Eu am prins-o și m-am ridicat.
-Nu, deloc- am răspuns urmându-l spre geamul deschis. M-a ajutat să mă urc și dupaia a urcat și el.
-Fă liniște, ok? Dacă mama ne prinde suntem terminați- mi-a șoptit Arian la ureche, iar mii de fiori mi-au parcurs șirea spinării, dar am atribuit acest fapt frigului.
-Te conduc la tine în cameră- a spus el trezindu-mă din gândurile mele. Am încuvințat și am început să mergem în liniște.
Când în sfârșit am ajuns în fața camerei mele, ne-am oprit în fața ușii, iar eu m-am întors spre Arian.
-Ehm... Păi, mulțumesc- am șoptit.
-Pentru nimic. Noapte bună- a răspuns el. M-am apropiat nesigură și l-am pupat pe obraz.
-Somn ușor- am spus ca mai apoi să deschid ușa și să intru în camera mea. Un zâmbet a apărut pe chipul meu. Mi-am dat jos hanoracul și m-am băgat la loc sub pături și am adormit imediat.

Capitolul de joia trecută!
Vă pupăm😘