Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată Isabella, tipica fată snob si nesuferită din Miami care trăiește doar cu tatăl ei deoarece părinții ei sunt divorțați, s-ar găsi nevoită să se mute împotriva voinței sale alături de mama si fratele ei mai mare pe c...
Arian m-a dus în mașină în timp ce continuam să râd pentru săriturile pe care mă făcea să le fac, iar apoi s-a urcat și el pornind. -Unde mergem?- am întrebat curioasă privind băiatul lângă mine care zâmbea fără griji. -Vei vedea...- a răspuns el vag cu un rânjet misterios pe față. -Nu-mi vei spune nici dacă insist, nu-i așa?- am spus încrucișând brațele la piept fără să-mi mișc privirea de pe profilul chipului său. -Mă surprinde inteligența ta, Isabella!- a răspuns Arian ironic, iar eu i-am dat o palmă ușoară peste braț, provocându-i râsul care m-a făcut și pe mine să râd. Pentru restul drumului am continuat să ne împungem reciproc în glumă și când mașina s-a oprit mi-am îndreptat privirea afară de pe fereastră observând că ne oprisem în fața unei gelaterii. M-am încruntat ieșind și ajungându-l pe Arian pe partea cealaltă a mașinii. -Într-o gelaterie?- am întrebat. -Da. Acum eu intru și ies repede, dar tu nu te mișca- a răspuns el punându-se în fața mea. -Ok- am răbufnit sprijinindu-mă plictisită de mașină. -Îmi promiți?- a întrebat el încă, iar eu am ridicat ochii la cer. -Îți promit, dar acum intră și fă ceea ce trebuie să faci- am răspuns încuvințând, iar el a zâmbit fugind înăuntrul gelateriei. După puține minute a ieșit cu două conuri de înghețată uriașe cu gustul de cremă și cu ciocolată peste.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Și alea?- am întrebat zâmbind. -Unu este pentru tine și unul pentru mine- a spus el întinzându-mi una din cele două înghețate, pe care am luat-o cu plăcere. -E aproape ora prânzului, iar tu îmi oferi o înghețată... Nu este lucrul cel mai normal de pe lume, dar mersi.- am spus sinceră zâmbind și începând să mănânc înghețata. -Pentru nimic... Acum vin-o cu mine- a răspuns el târându-mă pentru a n-a oară într-un loc pentru mine necunoscut. -Îmi spui unde mergem? Toată ziua m-ai târât dintr-un loc în altul, în plus sunt îmbrăcată cu niște haine de bărbat și în picioare am niște tocuri. Să nu mai vorbim despre faptul că am părul pe jumătate ud- am întrebat exasperată, iar el s-a oprit privindu-mă. -Pentru mine ești perfectă și așa- a comentat el zâmbind. -Mersi, dar îți amintesc că nu ești doar tu pe lume- am replicat. -Bine, fie... Mergem într-un magazin să-ți cumperi ceea ce îți trebuie, dar cu o singură condiție...- a răspuns el cu un rânjet pe față. -Spune- am spus pur și simplu continuând să-mi mănânc înghețata. -Plătesc eu, iar după te duc într-un loc, dar tu nu vei pune întrebări- a explicat Arian. -Ai spus că era o singură condiție și nu, plătesc eu. Bani am- am replicat liniștită. -Ori accepți, ori nu mai facem nimic- a spus el zâmbind inocent. Mi-am privit hainele pentru ultima dată, apoi am oftat încuvințând. -Bine, fie, dar data viitoare plătesc eu- am replicat, iar Arian a zâmbit triumfător luându-mă de mână și târându-mă după el. Nu-l înțelegeam pe băiatul ăsta... Înainte fericit, apoi trist, după supărat, apoi rece... Dar uneori prezența sa reușea să-mi fure un zâmbet adevărat și nu înțelegeam de ce.
***
Ne-am petrecut întreaga dimineață prin diferite magazine, iar la urmă am cumpărat un hanorac negru, niște blugi rupți și o pereche de Superstar albe și negre. Am încercat în toate felurile să-l distrag pe Arian în așa fel încât să plătesc eu, dar n-am reușit. După ce m-am schimbat într-o baie din vre-un bar din Londra, am ieșit și m-am urcat în mașina lui Arian. -Acum mergem să luăm prânzul, după te duc într-un loc- a spus el învârtind cheia în contact și pornind. Am evitat să fac întrebări din cauza "pactului" nostru așa că m-am limitat să încuvințez îndreptând privirea afară de pe geam și uitându-mă la Londra. După puține minute am ajuns în fața unui bar, iar Arian a oprit mașina zâmbind și făcându-mi semn să cobor. Am ascultat deschizând ușa și coborând din mașină. Mi-am desfăcut părul lăsându-l lung pe spate și mi l-am aranjat puțin. Acum era deja uscat și mi-aș fi făcut un duș cum m-aș fi întors la internat. L-am ajuns pe Arian și am intrat în bar mergând să ne așezăm la o masă mai retrasă. -Deci... Te distrezi?- a întrebat Arian cu un rânjet pe față. -Cu tine? Foarte mult- am răspuns ironică, chiar dacă trebuie să spun că nu mă plictiseam. -Ești foarte drăguță, dar la urma urmei știu că te distrezi. Recunoște- a replicat el sprijinindu-și mâinile pe masă și începând să se joace cu o brățară neagră pe care o avea la mână. I-am ignorat întrebarea începând să observ meniul fără să dau atenție metodelor sale inutile pentru a încerca să-mi atragă atenția. -Vă pot ajuta?- a întrebat cineva, iar eu am ridicat privirea observând un băiat blond cu ochii negri holbându-se la mine. Mi-am îndreptat privirea spre Arian observând că era enervat și că arunca priviri ucigătoare chelnerului, așa că am zâmbit amuzată îndreptându-mi din nou atenția asupra băiatului din fața mea care îmi zâmbea dulce. -Da, mersi. Am vrea să ordinăm- am răspuns învârtindu-mi o șuviță de păr pe deget și zâmbind inocent. -Ai ales deja, frumoaso?- a întrebat el, iar eu am încuvințat. -Să știi că sunt și eu aici- a replicat Arian făcându-ne pe mine și pe blonduț să ne întoarcem spre el. -Te văzusem, stai calm prietene. Ce luați?- a întrebat blondul, iar noi, atunci, am comandat repede. Când a plecat mi-a făcut cu ochiul, iar eu am zâmbit. -Ce încercai să faci?- a pufnit Arian cum băiatul a fost departe. -Nimic... Doar dădeam comanda mea băiatului- am răspuns zâmbind inocent. -Cum să nu...- a mârâit el ironic. -Nu înțeleg care e problema ta- am replicat enervată de tonul său de voce. -Las-o baltă...- a răspuns el întorcându-se să se joace cu brățara. Am zâmbit triumfătoare și am continuat să-l privesc. Era un băiat frumos, chiar dacă comportamentul său nu era maximul... Dar la urma urmei era simpatic și dulce, cum demonstrase. Uneori nu știa să-și rețină schimbările sale de temperament și se comporta ca un nenorocit, dar asta în marea majoritatea depindea de influența pe care o aveau celelalte persoane asupra sa. -La ce te gândești?- a întrebat Arian dulce trezindu-mă din gândurile mele. -La nimic- am răspuns zâmbindu-i. -Sigură?- a întrebat îngrijorat. -Da, stai liniștit. Nu e nimic- am răspuns continuând să zâmbesc și nu știam adevăratul motiv al acelui zâmbet. -Ok... Acum mănâncă sau se răcește- a spus și doar atunci mi-am dat seama că ne veniseră comenzile. Am încuvințat începând să mănânc în timp ce vorbeam și râdeam cu băiatul din fața mea.
