Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 125

-Deci acum tu și Thomas sunteți un cuplu?- am întrebat-o pe Denise, zâmbind, în timp ce-mi înfășuram mâinile în jurul cănii cu băutura caldă, încălzindu-mi mâinile reci.
Hotărâsem să cumpărăm niște haine pentru balul de sfârșit de an, dar, înainte să începem să facem shopping, ne oprisem într-un bar să vorbim și să bem ceva.
-Exact... Ceea ce mă îngrijorează este cum să i-o spun lui Arian. Sunt sigură că nu va primi bine vestea- a răspuns ea, oftând, plimbându-și degetele pe marginea cănii sale, iar eu am încuviințat încet.
-I-am vorbit eu- am spus la urmă, iar Denise și-a ațintit imediat privirea asupra mea, întorcându-se, atentă.
-Nu a primit bine vestea la început. Spune că nu e încă pregătit să te lase în mâinile unui alt băiat și voia să-ți interzică să ieși cu Thomas- am povestit, iar ea a răbufnit, trecându-și o mână prin păr și acoperindu-și fața, frustrată.
-Dar la urmă a cedat- am continuat, zâmbind, iar ea și-a mutat mâinile de pe ochi ca să vadă dacă glumeam, dar când a observat că eram serioasă, s-a ridicat de pe scaun și s-a aruncat în brațele mele.
-Mulțumesc. Te iubesc. Nu știu ce m-aș face fără tine- a spus puțin cam tare, atrăgând atenția unor persoane, dar am ignorat privirile, și am chicotit, îmbrățișând-o și eu la rândul meu.
Când s-a desprins, s-a dus să se așeze din nou la locul ei, cu un zâmbet uriaș pictat pe buze.
-Cum ai reușit? Arian e aproape imposibil de convins- a întrebat ea.
-Îl cunosc bine- m-am limitat să răspund, dând din umeri. Ea a încuviințat, dubioasă, dar nu a zis nimic.
Când ne-am terminat băuturile, am lăsat niște bancnote pe masă, și ne-am ridicat, ieșind din bar, trecând strada și ajungând în parcarea mall-ului.
Când am intrat, un aer cald ne-a cuprins, și m-am înfiorat din cauza schimbului de temperatură.
După diferite ture, am intrat într-un magazin, în vetrina căruia erau expuse niște rochii superbe.
Am început să mă plimb, în căutarea unei rochii de purtat și am luat unul negru, mulat, cu mânecile de dantelă, care ajungea până la jumătatea coapsei. În față era decorat cu alb și argintiu, care-l făceau mai elegant și formal.
-E chiar superbă- a șoptit Denise încântată, apărând din spatele meu, iar eu i-am adresat un zâmbet.
-Du-te s-o probezi- am spus, întinzându-i rochia, iar ea a ezitat câteva secunde.
-Nu cred că-i corect. Tu l-ai văzut prima și...- a început, dar eu am răbufnit, întrerupând-o.
-Haide, Denise. Nu suntem la grădiniță. În plus, rochia asta nu corespunde cu ceea ce aș vrea eu. Insă sunt sigura că pe tine ar arăta superb- i-am spus și, cu un ultim zâmbet, a încuviințat, luând rochia și dispărând spre cabinele de probă.
Eu am început să mă plimb din nou în căutarea unei rochii, până când o voce în spatele meu mi-a atras atenția.
-Cauți ceva în particular?- a întrebat o fată. Trebuia să aibă doar câțiva ani mai mulți decât mine.
Avea părul lung și roșcat și ochii verzi, puși în evidență de creionul negru. Cu siguranță era o vânzătoare.
-De fapt, caut o rochie pentru un bal- am răspuns zâmbind ușor, înainte ca Denise să-mi atragă atenția de la ușa cabinelor de probă.
M-am întors și am zâmbit cu gura până la urechi, văzându-i corpul subțire și înalt, înfășurat în rochia neagră. Era într-adevăr superbă cu acea rochie pe ea și m-am grăbit să ridic degetul mare în semn de aprobare, încuviințând.
Drept răspuns, Denise mi-a trimis un pupic zburător, iar eu am chicotit, întorcându-mă cu privirea spre vânzătoarea care zâmbea amuzată.
-Oricum... Cred că am rochia potrivită pentru tine. Urmează-mă- a spus ea făcându-mi semn cu mâna, iar eu m-am limitat s-o urmez.
După ce am dat o tură a magazinului, am ajuns la o ușă neagră, iar fata a deschis-o, dezvăluind niște scări de lemn care coborau.
Am coborât scările, în timp ce eu mă priveam în jur, dubioasă.
-Am ajuns- a anunțat vânzătoare, ridicând mâna ca să aprindă lumina, care a invadat camera.
Pe jos era gresie albă, în timp ce pereți erau de culoare crem. Un geam micuț lăsa puțină lumină să filtreze înăuntru, dar nu destulă încât să lumineze încăperea.
În jur erau manechine cu niște rochii pe ele, care erau încă de terminat, iar altele erau terminate și erau într-adevăr superbe.
În dreapta mea, peretele era complet acoperit de rafturi pe care erau așezate niște cutii de diferite culori, dar păreau foarte drăguțe.
-De ce m-ai adus aici?- am întrebat, încruntându-mă, confuză, iar ea a zâmbit ușor, dând din umeri, în timp ce se apropia de rafturi, plimbându-și privirea pe diferitele cutii, până când a luat una de un albastru deschis, aproape alb.
-Rochia asta este unul din ultimele mele modele. Întocmai, l-am terminat de cusut acum două zile. Cum te-am văzut, am știut că ți-ar fi venit perfect- mi-a explicat ea, sprijinind cutia pe o măsuța, care se afla într-un colț.
M-am apropiat încet, în timp ce fata deschidea cutia, dezvăluind o rochie albă superbă.
-E superbă- am șoptit admirând rochia: corsetul tare alb avea un decolteu în formă de inimă, nu prea adânc, iar câteva decorațiuni îl făceau foarte elegant, dar în același timp simplu. Partea de jos cădea moale până la gleznă.
-Îți place?- a întrebat vânzătoarea, zâmbind larg, iar eu am încuviințat, ridicând mâna pentru a mângâia țesutul moale al rochiei.