Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 126

-Mai sunt două ore până la începerea balului... Ar mi mai bine să ne grăbim- i-am spus lui Denise, punând rochiile noastre pe pat, iar ea a încuviințat, zâmbind.
După ce mi-am pus cutia pe pat, i-am mângâiat marginea, fără s-o ascult pe Denise.
-Mă asculți?- a urlat Denise lângă mine, scrutându-mă, iar eu mi-am scuturat capul, revenind la realitate.
-Ce?- am întrebat fără să-mi mut vârful degetelor de pe cutie.
-Ziceam, că ar fi mai bine să ne băgăm la duș- a spus ea, oftând, iar eu am încuviințat, adresându-i un zâmbet de scuze.
I-a mi-a zâmbit dulce, iar eu m-am grăbit să intru în baie, dezbrăcându-mă și intrând sub jetul de apă.
M-am îndepărtat imediat, simțind apa înghețată, și m-am înfiorat, bombănind. După câteva minute, mi-am băgat degetul pentru a simți temperatura, iar când am simțit că era perfectă, am intrat, spălându-mă repede.
Când am ieșit, m-am șters, îmbrăcând lenjeria intimă, apoi mi-am înfășurat părul într-un prosop, ca apoi să ies din baie, găsind-o pe Denise care încerca să-și îndrepte perfect părul, dar depe fața sa, puteam vedea că nu era bucuroasă de rezultat.
Am chicotit, punându-mă în spatele ei, și am luat placa din mâinile sale, ajutând-o.
-Mersi... Acum e perfect- a spus ea, privindu-și în oglindă părul îndreptat perfect, iar eu i-am zâmbit, îndepărtându-mă și începând să-mi aranjez părul. L-am încrețit, formând niște bucle moi, și l-am mutat pe un umăr. Am căutat în noptieră, găsind o clamă cu o mică floare de culoarea argintului în mijloc, și am poziționat-o în partea din spate a capului.
Am zâmbit, bucuroasă de rezultat, și am trecut la machiaj. Mi-am întins un strat subțire de fond de ten, ca apoi să aplic puțin corector sub ochi, acoperind cearcănele ușoare, care în acele zile mă persecutau. Am ales un fard de ochi de culoarea argintului care devenea alb, iar pe buze am aplicat un ruj de un roșu aprins.
Am aplicat un strat de mascara pe gene, și o linie subțire de eyeliner, redefinind apoi forma sprâncenelor. Pe obraji am aplicar un blush roz, conferând acestora culoare, iar la urmă mi-am aranjat piercing-ul sub buză care era în contrast cu acel aer elegant.
-Arăți superb- s-a complimentat Denise, apărând în spatele meu.
-Mersi... Și tu- am răspuns sincer, în timp ce observam machiajul ei care era alcătuit din fard de ochi negru care devenea gri-argintiu, eyeliner negru, mascara de aceeași culoare și un ruj roșu deschis.
M-am ridicat, mergând spre cutie, în timp ce fericirea iși făcea spațiu în mine, doar la gândul că aș fi purtat acea rochie.
Când am ajuns în fața patului, am desfăcut ușor confecția de culoare albastru-deschis și am luat rochia, zâmbind la vederea sa.
-Deja îmi imaginez expresia lui Arian când o să te vadă îmbrăcată așa- a comentat prietena mea, iar eu am chicotit, de-acord, imaginându-mi ochii săi care mă priveau doritori, dar plini de iubire, și mâinile sale care-mi mângâiau șoldurile pe ritmul muzicii.
Mi-am înlăturat acele gânduri și, încet, m-am îmbrăcat.
-Mă ajuți?- am întrebat-o pe Denise, care se îmbrăcase deja în rochia sa, iar acum mă privea.
Ea a încuviințat și s-a pus în spatele meu, închizându-mi fermoarul. Îmi venea perfect.
-Ești superbă, Isabella- a spus Denise, iar eu am zâmbit emoționată, în timp ce o trăgeam într-o îmbrățișare.
-Mersi pentru tot, Denise- i-am spus, iar ea a părut că-și dă seama că nu mă refeream doar la complimentul pe care mi-l făcuse, ci la tot.
Pentru că îmi fusese alături din prima zi în care ne cunoscusem, pentru că fusese onestă și sinceră cu mine, pentru că mă distrase în momentele mele de tristețe, pentru că-mi dăruise iubirea sa, pentru a fi pur și simplu minunata Denise.
Când ne-am desprins, i-am zâmbit, și m-am întors ca să îmi incalț tocurile.
-După tine ar trebui să purtăm măștile? La urma urmei nu e un bal mascat și nu-s așa sigură...- a întrebat Denise, privindu-și sceptică masca albă, iar eu i-am zâmbit, luând-o pe a mea și punând-o.
-Nu contează dacă nu e un bal mascat. Ceea ce știu este că e superbă șo o vreau cu mine în această seară- am răspuns convinsă, iar ea a zâmbit, încuviințând și punându-și masca.
-Cred că trebuie să mergem- i-am spus prietenei mele, observând ceasul agățat în cameră, iar ea a încuviințat emoționată, în timp ce deschidea ușa și ieșea, urlând de bucurie.
Am urmat-o, chicotind, și am mers pe holuri, unde câțiva elevi me priveau uimiți.
-A fost mereu ceea ce mi-am dorit mereu- a spus Denise, iar eu am zâmbit, încuviințând, de-acord cu ea.
Când am ajuns în fața sălii în care s-ar fi ținut balul, m-am uitat la Denise, inspirând adânc, iar după câteva secunde ea a încuviințat.
Mi-am pus mâna pe ușă și am împins-o, deschizând-o larg. Eu și Denise am intrat.
Am privit elevii care erau în cuplu și am mers cu Denise spre masa cu alcoolice.
-I-ai văzut pe Arian sau pe Thomas?- a întrebat prietena mea, lângă mine, iar eu am deschis gura ca să răspund, dar m-am blocat când două mâini calde s-au așezat pe șoldurile mele.
-Ești superbă- a șoptit la urechea mea și imediat mii de fiori mi-au copleși trupul la sunetul acelei voci, pe care aș fi recunoscut-o din o mie.
M-am întors, întâlnind ochii lui Arian, și am zâmbit.
-Mulțumesc, și tu- am răspuns, observând blugii săi tăiați pe genunchi și cămașa neagră care-i înfășura perfect corpul, punându-i în evidență mușchii.
Mi-am întors privirea asupra chipului său, și imediat i-am simțit buzele așezându-se pe ale mele.
Am închis ochii, relaxându-mă la atingerea sa, iar el a lăsat ca limba sa să alunece în gura mea.
Era un sărut dulce, nevoios și aproape melancolic, iar n-am putut face altceva decât să răspund la acesta, punându-mi mâinile pe umerii săi.
Când ne-am desprins, i-am privit ochii... Atât de adânci încât mă puteam pierde în interiorul acestora, dar și familiari și liniștitori, plini de iubire și blândețe.
Pur și simplu ochii săi.
-Îmi permiteți acest dans, domnișoară Brown?- a întrebat Arian la un moment dat, întinzându-mi mâna, iar eu m-am trezit din statul meu de transă, zâmbind ușor.
-Desigur, domnule Jonson- a răspuns, menținându-mi zâmbetul și luându-i mâna, ca apoi să ne îndreptăm spre centrul ringului de dans.
L-am observat pe Arian făcându-i un semn DJ-ului, care a întrerupt muzica, schimbând-o.
Am recunoscut notele melodiei 'Love Me Like You Do' a lui Ellie Goulding și m-am încruntat.
-Nu cred că melodia asta e potrivită pentru un dans lent- am chicotit, iar Arian și-a scuturat capul, apropiindu-se și punându-și o mână pe șoldul meu, în timp ce cu cealaltă mă apuca de mână.
Din instict, mi-am dus mâna liberă pe umărul său și m-am lăsat condusă de el, învârtindu-ne în mijlocul ringului.
-O să pleci peste patru zile?- a întrebat Arian, trăgându-mă mai tare spre el, în timp ce ne mișcam picioarele pe ritmul muzicii.
-Da- am răspuns, coborând privirea asupra picioarelor noastre, schimbându-mi dintr-odată starea, în timp ce zâmbetul meu dispărea încet încet.
-Iubire, ascultă-mă, orice s-ar întâmpla, noi vom fi împreună. Sunt convins că vom găsi o soluție, dar nu-ți strica seara. Nu te mai gândi la asta, ok?- m-a asigurat Arian, învârtindu-mă, înainte să mă lase din nou jos, iar zâmbetul meu a reapărut, încuviințând cu tărie și făcând ca privirile noastre să se întâlnească.
-Cum merg examenele?- l-am întrebat, schimbând subiectul, iar el a oftat.
-Sunt obositoare. Pentru următoarele zile am unul în fiecare zi, iar a patra zi va fi cel final. Vrei să mă însoțești?- a răspuns el și, observând privirea sa plină de speranță, n-am putut decât să accept.
-La ce ora va fi?- m-am grăbit să-l întreb, amintindu-mi că la aceeași oră ar fi trebuit să zbor la Miami.
-La 8 A.M- a răspuns el, iar eu am zâmbit ușurată, confirmându-mi prezența.
Am continuat să dansăm, vorbind și râzând, iar când melodia s-a terminat, a început un lent.
Mi-am înfășurat brațele în spatele gâtului lui Arian și mi-am sprijinit capul în spațiul dintr gâtul și umărul său, inspirându-i parfumul, în timp ce brațele sale îmi înconjurau șoldurile, trăgându-mă spre el.
De data aceasta, am fost eu cea care a condus dansul, iar pentru câteva clipe am sperat că vom rămâne în acea poziție pentru totdeauna, dar când muzica s-a terminat, am hotărât să mergem la masa cu drink-uri, unde eu am ordinat un sex in the beach, iar Arian o vodkă cu aromă de piersică.
-Domnișoară, acea băutură nu se potrivește look-ului dumneavoastră de prințesă- a comentat Arian, glumind, iar eu am chicotit, răbufnind ușor.
-Oh, prințul meu, sunt foarte fericită să vă anunț că nu-mi pasă deloc- am răspuns, punându-mi o mână pe inimă, în mod teatral, ca apoi să pufnesc în râs, alături de el.
-Suntem doar la începutul serii și deja sunteți beți?- o vice enervantă a întrerupt râsetele noastre, iar eu m-am întors încet capul, scrutând-o pe Jennifer.
Avea părul strâns într-un coc elegant, în timp ce rochia sa roz închis, ciudat de scurtă, nu se potrivea deloc cu cizmulițele sale de un albastru deschis și la geanta sa maro. Mi-am strâmbat nasul în semn de dezaprobare, dar m-am grăbit să-mi duc ochii la chipul său furios.
-Jennifer, ești ca pula. Mereu în mijlocul coaielor- am răspuns doar, ridicând paharul spre figura sa, ca apoi să înghit drink-ul.
-Te informez că nu e un bal mascat. Nu cred că ar fi potrivit ca să-ți acopere fața hidoasă- s-a limitat să răspundă ea, iar eu am rânjit amuzată, scuturându-mi capul.
-Jennifer, dispari- a pufnit Arian, ridicându-se de pe scaun, dar eu mi-am pus o mână pe spatel său, făcându-l să se așeze la loc.
-Dacă chiar vrei, îmi dau jos masca- am spus înfine, iar Jennifer a încuviințat satisfăcută.
-Te ajut, iubire- a propus Arian, zâmbindu-mi, iar eu am încuviințat, întorcându-mă spre el, făcând ca privirile noastre să se întâlnească, în timp ce el iși trecea mâinile pe obrajii mei, ajungând la marginile măștii și scoțându-mi-o încet.
-Prințesa mia, ți-am dezvăluit identitatea- a glumit Arian, iar eu am râs, lăsându-i un ușor pumn pe umăr.
O tuse prefăcută, ne-a atras atenția, iar eu m-am întors spre Jennifer, zâmbind în semn de provocare.
Ea a deschis gura pentru a spune ceva, dar a îmchis-o imediat la loc, vizibil fără cuvinte.
-Dispari, Jennifer, și încearcă să nu mai pici prost în seara asta- am spus la un moment dat, iar ea mi-a adresat o căutătură furioasă, înainte să se întoarcă și să plece, urmată de prietenele sale, printre care era și Alexandra, care mi-a adresat o privire rapidă.
-Mai doriți un drink, prințesa mea?- a întrebat Arian, iar eu am zâmbit, încuviințând.
Am aruncat o privire rapidă prin sală, în căutarea lui Denise, dar când n-am găsit-o, m-am dat bătută, luându-mi paharul și bând conținutul său.
După câteva drink-uri, eu și Arian eram încă pe ringul de dans, dansând.
-Vin-o cu mine- mi-a șoptit iubitul meu la ureche, iar eu l-am apucat de mână, lăsându-mă condusă printre celelalte persoane, încercând să nu cad din cauza tocurilor înalte.
Mergând, am întâlnit-o pe Sarah și ne-am oprit, zâmbind.
-Bună mamă- a salutat-o Arian, pupând-o pe obraz, iar eu am zâmbit la acea scenă.
-Bună doamnă Jonson- am salutat-o, apropiindu-mă și îmbrățișând-o, îmbrățișându-mă și ea la rândul său.
-Hopa, nu mai sunt directoarea?- a glumit ea, iar eu mi-am păstrat zâmbetul.
-Din câte știu, școala s-a terminat acum trei zile, deci nu prea cred- am răspuns pe același ton, iar ea a încuviințat, râzând.
-Ai dreptate... Știu că peste trei zile o să pleci- a spus apoi, iar eu am încuviințat.
-O să-mi lipsești- a continuat apoi, cu lacrimi la ochi, iar eu i-am aruncat o privire rapidă lui Arian, care își luase privirea, observând camera, dar din ochii săi umezi puteam să înțeleg că asculta.
-Și mie îmi veți lipsi- am răspuns, oftând.
-Vorbește-mi la pertu. Greșesc sau ai spus că nu mai sunt directoare?- m-a mustrat ea, iar eu am chicotit, încuviințând.
-Un punct pentru dumneavoastră- am răspuns, iar ea a zâmbit triumfătoare.
-Bine... Acum nu vă mai rețin. Aveți grijă în timp ce ieșiți... Dacă vă vede gardianul sunteți în bucluc. Mergeți prin spate și încercați să săriți gardul. Și aveți grijă... Protejați-vă. Sunt prea tânără să devin bunică- a spus directoarea, iar eu am privit-o uimită.
-Stai liniștită mamă- a chicotit Arian, ca apoi să mă târască fără să-mi lase timp s-o salut pe Sarah, târându-mă afară.
-Mama ta e mișto- am comentat la scurt timp, râzând, iar Arian a zâmbit, încuviințând, în timp ce continua să mă târască pe holuri. Singurele sunete care se auzeau era zgomotul pe care tocurile le provocau în contact cu gresia și vocile noastre, amestecate cu râsete.
Când am ajuns la geam, Arian a deschis-o larg în exterior, asigurându-se că gardianul nu era prin preajmă.
-Liber- a șoptit, iar eu am încuviințat, descălțându-mă de tocuri și aplecându-mă ca să le țin în mână.
-Ce faci?- m-a întrebat băiatul, confuz.
-Nu pot să sar cu trampulinele astea în picioare- am comentat, urcând pe pervaz, având grijă să nu-mi rup rochia, și am sărit, aterizând pe iarba rece care m-a gâdilat la picioare.
M-am dar repede la o parte pentru a-i face loc lui Arian, privindu-mă în jur și observând că gardianul venea în direcția noastră.
-Fugi- i-am șoptit băiatului, care doar ce aterizase lângă mine, în timp ce ridicam ușor rochia ca să n-o murdăresc și m-am grăbit spre spatele internatului, lăsând ca părul meu ca părul meu să fluture pe umărul meu, stând atentă să nu-mi cadă tocurile.
Cum am ajuns, am aruncat tocurile peste gard și m-am grăbit să-l sar, știind deja perfect cum să procedez.
În timp ce Arian sărea și el, mi-am pus din nou tocurile în picioare, aranjându-mi rochia albă, oftând de ușurare când am observat că nu-l rupsesem și nici nu-l murdărisem.
-Haide, iubire- a șoptit Arian lângă mine, făcându-mă să tresar de frică și după ce i-am adresat o privire sfrijelitoare, în timp ce el râdea, și l-am urma în mașina lui.
-Unde mergem?- am întrebat băiatul, închizând ușa în urma mea, punându-mi centura de siguranță.
-O să vezi, iubire- a răspuns el, făcându-mă să răbufnesc.
-Urăsc când îmi răspunzi în felul ăsta. Știi?- am întrebat aruncându-mi o privire rapidă.
-Nu e adevărat. Tu îl iubești- a replicat el, iar eu m-am limitat să rămân în liniște, ascunzându-mi un zâmbet.
Mă cunoștea prea bine.

DECI, M-AM SĂTURAT SĂ O REPET, MĂ SIMT CA UN CD ATUNCI CÂND SE STRICĂ ȘI REPETĂ ACELEAȘI NOTE PÂNĂ TE AMEȚEȘTE. NU-MI MAI SPUNEȚI SĂ POSTEZ URMĂTORUL CAPITOL, NU SUNT GOOGLE TRANSLATE, NU TRADUC ÎNTR-O SECUNDĂ. INȚELEGEȚI?!
SUNT DEJA DESTUL DE STRESATĂ DIN PRICINA ÎNCEPERII NOULUI AN, AM O GRĂMADĂ DE ÎNVĂȚAT CA SĂ NU RĂMÂN CORIGENTĂ, ȘI VĂ SPUN SINCER CĂ NU MAI AM NEVOIE DE ALT STRES, DEOARECE DE CÂND A ÎNCEPUT VACANȚA, SINGURUL LUCRU PE CARE L-AM FĂCUT A FOST SĂ TRADUC NOI CAPITOLE, PENTRU CĂ SUNT DATOARE ȘI VOUĂ SĂ TRADUC TOATĂ POVESTEA, ȘI MIE, DAR ȘI CUIVA CUI I-AM PROMIS CEVA FOARTE IMPORTANT, IAR, DACĂ NU V-AȚI DAT SEAMA, EU MĂ ȚIN MEREU DE CUVÂNTUL DAT.
NU VĂ ÎNVINOVĂȚESC PE VOI PENTRU AM ALES SĂ TRADUC ACEASTĂ CARTE SAU PENTRU CĂ EU CONTINUI S-O FAC, DAR AM NEVOIE DOAR DE PUȚINĂ ÎNȚELEGERE DIN PARTEA VOASTRĂ.
SĂ NU CREDEȚI CĂ NU VĂ CITESC COMENTARIILE ÎN CARE ÎMI SCRIEȚI 'NEXT', SAU CEVA ASEMĂNĂTOR, DEȘI NU VĂ RĂSPUND, DAR O FAC PENTRU CĂ PREFER SĂ CONTINUI SĂ TRADUC, DECÂT SĂ-MI PIERD TIMPUL REPEDETÂND MEREU ACELAȘI LUCRU, ANUME 'ÎN CURÂND'.
SUNT PE PUNCTUL DE A AVEA O CRIZĂ ISTERICĂ ȘI VĂ ROG DIN TOT SUFLETUL SĂ NU-MI FORȚAȚI NERVII, CARE SUNT DEJA LA PĂMÂNT.
AM ÎNCEPUT SĂ TRADUC ACEASTĂ POVESTE CÂND ERAM LA SFÂRȘITUL ANULUI TRECUT, PROGRAMUL FIIND PE SFÂRȘITE ȘI MULT MAI PUȚIN STRESANTE ȘI OBOSITOARE, DAR ANUL ACESTA SUNT MULT MAI PRESATĂ DE CIRCUMSTANȚE ȘI AM ÎNCEPUT DEJA ANUL CU STÂNGUL, DIN ANUMITE CHESTIUNI PERSONALE, DAR ACUM ÎNCERC SĂ-MI ÎMPART PROGRAMUL CÂT DE BINE CU PUTINȚĂ, ÎNCÂT SĂ VĂ SATISFAC DORINȚELE ATÂT ALE VOASTRE, CÂT ȘI ALOR MELE ȘI A CELOR DRAGI MIE.
SPER SĂ NU VĂ FI JIGNIT CU NIMIC, PENTRU MINE, ATÂT CÂT ȘI PENTRU AUTOAREA ACESTEI CĂRȚI, SUNTEȚI FOARTE IMPORTANȚI ȘI VĂ IUBIM PE TOȚI PENTRU TOT CEEA CE FACEȚI PENTRU ACEASTĂ CARTE ȘI, INDIRECT PENTRU NOI.
ÎMI CER SCUZE DACĂ NU SUNT PERFECTĂ.
DE FAPT, NU, NU-MI CER SCUZE, DEOARECE NIMENI NU E.
SPER SĂ MĂ ÎNȚELEGEȚI, IAR RĂBDAREA VA VENI DE LA SINE, DACĂ AVEȚI ÎNȚELEGERE, ATÂT VĂ CER, NIMIC MAI MULT.

Vă pupăm❤