Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 61

-Mulțumesc și scuze. Ți-am murdărit tot hanoracul cu machiaj- a șoptit Denise ștergându-și lacrimile cu un șervețel pe care il dăduse Thomas în timp ce eu mă desprindeam din îmbrățișare zâmbindu-i.
Nu o cunoșteam prea bine pe Denise, dar în aceste puține zile învățasem să o cunosc și eram mândră să spun că era o fată puternică, simpatică, care infrunta lucrurile mereu cu zâmbetul pe buze și care ar fi făcut orice pentru persoanele la care ținea.
-Lasă naibii hanoracul. Pot oricând să cumpăr altul, și așa am o grămadă- am spus așezându-mă lângă ea în timp ce Rachelle , Jake, David, Christian și Jonathan mă priveau încuvințând, mândri de comportamentul meu. Am întors puțin capul observând că directoarea își privea îngrijorată nepoata, dar încerca să rămână calmă la propriul loc pentru a nu da un exemplu prost elevilor.
-Ai chef să mergem în baie să te răcorești puțin?- am întrebat îndreptându-mi din nou atenția asupra lui Denise.

-Bine, dar nu cred că vom reuși să ajungem la timp la oră- a răspuns Denise uitându-se la mine și încercând să zâmbească, dar nu i-a ieșit prea bine. Era mereu dureros să aduci la suprafață amintiri dureroase, pe care ai prefera să nu le fi trăit niciodată, iar eu o înțelegeam perfect.
-Voi vă puteți duce la oră. Eu și Denise vă ajungem dupaia- am spus prietenilor mei care au încuvințat și s-a ridicat îmbrățișându-și prietena.
-Mersi Isabella- mi-a spus Isabella îmbrățișându-mă, urmată de Thomas și Caleb ca mai apoi să iese îndreptându-se spre clasa de matematică. Eu trebuia încă să-l cunosc pe profesorul de matematică pentru că de obicei evitam toate orele de matematică, dar data viitoare m-aș fi dus, doar pentru a-mi lua curiozitatea.
M-am întors la Denise făcându-i un semn lui Jake să se uite după ea. El a încuvințat zâmbind, iar eu m-am ridicat de la masă mergând spre directoare sub privirea curioasă a elevilor încã prezenți, inclusiv cele ale lui Arian și Jennifer.
-Spune-mi, Isabella. Ce are Denise?- a întrebat încet femeia vizibil îngrijorată.
-Amintiri dureroase care revin și de care nu se poate fugi- am răspuns simplu, iar ea a încuvințat privindu-mă curioasă.
-Voiam doar să vă cer dacă Denise poate sări peste prima oră, până când nu își revine- am continuat apoi încercând să nu mă pierd în gândurile mele.
-Ok, bine. Spune-i că poate intra la a doua oră. Iar tu? Nu-mi ceri permisiunea?- a răspuns ea zâmbind și încrucișându-și brațele la piept.
-Mie nu-mi trebuie permisiunea. Și așa eu sar peste prima oră oricum- am răspuns eu rânjind și făcând-o să ofteze.
-Știi, cu toate problemele pe care le faci, Isabella, îmi ești simpatică și știu că ai o inimă de aur. Trebuie doar să înveți s-o arăți- a comentat directoarea.
-Vă mulțumesc. Și dumneavoastră când nu vă băgați în cap să mă scoateți din sărite nu sunteți rea- am răspuns eu și m-am întors mergând spre grupul meu.
-Hey Denise, mătușa ta a zis că poți să începi orele de la a doua- am anunțat-o pe fata cu părul negru.
-Mersi, Isabella- a șoptit ea zâmbind și ridicându-se.
-Băiețu, ridicați-vă cururile. Acestei fete îi trebuie puțin amuzament- am ordonat prietenilor mei făcând cu ochiul. Ei au zâmbit amuzați ridicându-se de la masă și ne-au urmat pe mine, Rachelle și Denise sore camera mea continuând să facă glume tâmpite care, însă, o făceau măcar să zâmbească pe fata cu părul negru.

***

Am intrat în camera lui Denise care era la fel ca cea a mea și a lui Thomas. Am aruncat ghiozdanul și așa am făcut și cu cel al lui Denise care mă privea ciudat.
Am luat-o de mână și am târât-o pe un pat și am început să sar zâmbind.
-Haide, sari- i-am spus zâmbind și timidă a început și ea s-o facă.
Am făcut semn prietenilor mei să ne imite și s-au urcat și ei pe diferitele paturi sărind și râzând.
M-am oprit luând telefonul și băgându-l la niște boxe acolo lângă. Am dat drumul unei melodii la nimereală și m-am urcat înapoi pe pat începând să dansez împreună cu Rachelle. Denise râdea și după puțin ni s-a alăturat. Fratele meu, Christian, Jonathan și David au dat din umeri și s-au adăugat și ei dansului. Ne-am petrecut toată ora dansând și râzând până când n-am auzit bătând la ușă. M-am blogat fugind spre telefon și stingândul ca ma apoi să-l arunc la loc în ghiozdan. Am oftat și am ners să deschid ușa găsindu-l pe Arian.
-Bună- a salutat el distant privindu-mă în ochi rece.
-Ce vrei?- am întrebat sprijinindu-mă de tocul ușii.
-Mama m-a trimis să vă zic că peste cinci minute încep orele, așa că vă vrea în clasă- a răspuns el luându-și privirea din a mea și privind camera care acum era în dezordine.
-Ok- am răspuns și m-am întors înapoi trântindu-i ușa în față.
Nu înțelegeam schimbările sale de comportament... O dată era fericit și drăguț cu mine, după, ditr-odată, devenea rece și distant, aproape supărat. Aș fi vrut mult să știu ceea ce îi trecea prin cap, doar pentru a avea o explicație.
Am înlăturat acele gânduri și i-am zâmbit lui Denise care acum mă privea zâmbind.
-Denise, trebuie să mergem, mătușa ta ne vrea în clasă pentru ira următoare- i-am spus luând ghiozdanul.
Ea a încuvințat oprind boxele și venind spre mine, și eu cu ghiozdanul în mână.
-Haide copii, veniți- am spus prietenilor mei care au răbufnit enervați ieșind din cameră și plângându-se. Am chicotit împreună cu Denise și i-am ajuns.
-Dar ne distram- a mormăit fratele meu făcând bot și n-am putut să nu mă gândesc la faptul că părea un copil când se comporta așa. M-am apropiat pupându-l pe obraz.
-Îmibpare rău frățioare- am spus zâmbind și continuând să merg.
Cum am ajuns în fața clasei orei următoare, anume muzică, eu și Denise i-am salutat pe toți cu o îmbrățișare și am intrat.
Eu am mers să mă așez lângă Thomas în timp ce Denise lângă Alexandra.
-Esti cu adevărat incredibilă! Ai reușit să-i readuci zâmbetul pe buze. Când e vorba de Arian, nimeni nu reușește, în afară de Alex- a spus Thommy.
-E sinplu Thomas. Uneori cuvintele nu sunt de-ajuns pentru a face o persoană să zâmbească- am răspuns dând din umeri. -Ce ați făcut?- a întrebat Thomas ridicând din sprâncene.
-Dansat- am răspuns zâmbind în timp ce luat un caiet și eu penar și punându-le pe bancă.
-Dansat?- a repetat Thomas uluit.
-Da, de ce?- am întrebat privindu-l curioasă.
-Nimic nimic, doar că nu mă așteptam. În internatul ăsta aproape nimeni nu dansează- s-a grăbit să răspundă Thomas.
-Eu o fac, și au făcut-o și Denise, Jake, Christian, Rachelle, Jonathan și David și te pot asigura că a fist de folos, chiar dacă o cameră acum e cu curul în sus- am spus zâmbind.
-Văd- a răspuns Thomas uitându-se insistent la Denise râzând ca mai apoi să se întoarcă să vorbească cu mine.

Capitolul de lunii!
Vă pupăm😘