Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 30

A șasea ora eu și Rachelle ne-am întors la școală și ne-am așezat la locurile noastre. Profesorul nu intrase înca așa că am hotărât să profit de acea ocazie pentru a vorbi cu Rachelle.

-Poți să-mi explici ce ți se întâmplă și ție și fratelui meu? Nu sunt proastă și am observat că ceva nu este în ordine- am spus privind-o.
-Ce spui tu acolo? Nu-ți ascundem nimic!- aproape a urlat ea devenind nervoasă.
-Rachelle, nu sunt proastă... Spune-mi ce se întâmplă- am replicat privind-o.
-Îmi pare rău dar nu pot să-ți spun. Vei afla în curând, îți promit, dar este un segret- a răspuns ea.
Am oftat scuturându-mi capul.
-Îmi veți spune într-o zi?- am întrebat înfrântă.
-Desigur că-ți vom spune, dar la timpul lui- a răspuns ea, iar eu am încuvințat.
Nu voiam să mă bag în lucruri care n-au de-a face cu mine, dar dacă începeau să mă excludă, atunci începeam să mă interesez.
După puține minute a intrat profesoara cu un zâmbet de 32 de dinți.
-Copii, sunt foarte mândră de voi. Eseurile au fost foarte bune și n-au fost note mici, doar note excelente. Mulți dintre voi m-au și emoționat, dar acum vi le predau fără prea multe discuții- a anunțst începând să predea foile pe care le pusese în dosare de culori diferite.
Când a ajuns la mine s-a oprit zâmbindu-mi.
-Ești o fată bună, Isabella, îți exprimi doar rău sentimentele- a spus ca mai apoi să continue cu împărțitul.
Am rămas puțin să mă gândesc la ceea ce îmi spusese până când Rachelle nu m-a trezit din gândurile mele.
-Haide, uită-te dacă ți-ai meritat motorul- m-a împins.
Eu am încuvințat deschizând repede dosarul albastru și observând un plic pentru mama și nota mea.
-Ți-am spus că as fi reușit- am spus arătându-i lui Rachelle nota mea, care era chiar cea mai mare.
-Ai fost foarte bună- a recunoscut zâmbind.
Am închis dosarul la loc, ridicându-mă alături de Rachelle și ieșind din clasă după ce am salutat profesoara.
Ne-am întors în sala de mese mergând spre masa noastră, iar cum am ajuns i-am aruncat dosarul lui Jake care l-a prins din zbor și s-a grăbit s-o deschidă.
Când a văzut nota a bufnit, dar se vedea și că era fericit pentru că luasem o notă pozitivă.
-Nu pot spune că-mi pare rău faptul că sora mea a luat nota cea mai mare, dar pentru motor nu sunt prea de-acord- a spus întinzând dosarul lui David.
-Ei bine, obișnuiește-te cu ideea, dragul meu, pentru că atunci când eu vreau ceva o obțin mereu- am replicat așezându-mă lângă David care a bătut pumnul cu mine și îmi înapoia dosarul.
-Știam că ai fi reușit- a spus apoi.
-Și eu- am recunoscut- zâmbind în timp ce puneam dosarul în ghiozdan.
Nu vedeam ora să-i văd fața mamei când ar fi văzut nota, cu siguranță ar fi rămas de rahat, asta e puțin dar sigur.

***

După ce mi-am salutat toți prietenii, eu și Jake ne-am întors acasă cu motorul său.

Am intrat mergând direct în bucătărie unde mama era așezată așteptându-ne.
-Deci? Cum a fost eseul?- a întrebat privindu-mă serioasă. Mi-am dat jos ghiozdanul de pe umeri, l-am deschis scoțând dosarul albastru și punându-l pe masa, chiar în fața ei.
Ea a luat dosarul în mână și l-a deschis uitându-se direct direct la nota, fără să dea importanță temelor sau plicului adresat ei.
-Îmi pare rău pentru tine, dar am luat nota maximă, deci tu, chiar azi, te vei duce să-mi cumper motorul pe care ți-l cerusem- am spus așezându-mă la masă cu o expresie satisfăcută pe față.
-Te-ai descurcat bine, trebuie s-o recunosc, dar nu vei avea motorul. Ești prea mică pentru a-l conduce și este foarte periculos pentru tine. Și ca informație pentru tine... Aia cu nota de trecere era doar o scuză pentru a te face să ai măcar o notă pozitivă, și din câte văd funcționează foarte bine- a replicat mama închizând la loc dosarul și dându-i-l unei menajere.
-Ești o mare nesimțită. Du-te dracului curvo- am început copleșită de nervi, dar mi-a venit o idee. Am respirat adânc și am continuat cu calm. -Dar nu mă surprinde prea mult, știi? N-ai fost niciodată o mamă bună, deci nu văd de ce ar trebui să începi să fi tocmai acum. Nu ți se pare și ție că ar fi așa?- am spus cu un zâmbet enervant pe față, în timp ce ochii ei se umpleau de lacrimi.
Înainte ca eu să pot adăuga altceva, ea s-a ridicat și s-a dus la ea în cameră.
M-am întors spre fratele meu care mă privea serios.
-Nu încerca să faci discursuri inutile, oricum mă doare undeva de ce crezi. Toate cuvintele mele le-a meritat pentru că, spre deosebire de ea desigur, eu când îmi dau cuvântul îl mențin și promisiunile le respect- am spus și la auzul cuvintelor mele el a ridicat mâinile în semn de pace.
Am mers în salon și m-am așezat pe canapea urmată de fratele meu. Am aprins televizorul cautâmd printre canale în căutarea a ceva interesant de văzut.
-Am auzit că ai vorbit cu Rachelle- a spus Jake. Eu m-am blocat întorcând capul în direcția lui.
-Da- am confirmat ca mai apoi să mă concentrez din nou pe tv.
-Este adevărat că ascundem ceva, dar îți promit că în curând vei afla. Trebuie doar să ai puțină răbdare- a spus el.
Am bufnit stingând televizorul și ridicându-mă.
-Las-o baltă Jake, e mai bine- am replicat aruncând telecomanda pe canapea și urcând scările mergând direct în camera mea.
Nu înțelegeam ce se întâmpla, nu înțelegeam dacă vina era a mea sau dacă ei pur și simplu se comportau așa, chiar nu înțelegeam absolut nimic. Am evitat să mă gândesc la asta și am hotărât să mă pregătesc să mă duc la plajă sperând să mă distrag puțin de acele gânduri și sperând să uit câcatul ăla de motor pe care mama nu mi l-ar fi cumpărat niciodată, chiar dacă am dat tot ce-am putut pentru a-l obține. Dacă aș fi știut, aș fi evitat să scriu lucruri personale și aș fi preferat să iau o notă mică, dar ceea ce a fost făcut a fost făcut, iar eu m-aș fi răzbunat în curând.

Salutare cititorilor😍
Ce faceți? Acesta este capitolul de ieri, îmi pare rău că nu l-am potut traduce ieri, dar n-am avut timp. Acum continui să traduc pentru a-l posta pe acela de azi.

În plus, vrem să vă mulțumim nespus pentru cele aproape 10k de vizualizări în nici șase săptămâni, sunteți fantastici😍

Vă pupăm😘