Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 28

Dimineața următoare m-am ridicat mergând în baie.
M-am dezbrăcat și am intrat sub jetul de apă al dușului. După ce m-am spălat am ieșit din baie și m-am îmbrăcat cu o fustă albastră care ajungea puțin deasupra jumătății coapsei, cu talie înaltă, și un top alb care lăsa burta descoperită.

M-am încălțat cu o pereche de converse albe pentru că n-aș fi suportat tocurile, m-am machiat și m-am pieptenat, am luat ghiozdanul și am coborât scările.
Am intrat în bucătărie unde mama șk Jake stăteau la masă luând micul dejun.
-Neața- l-am salutat pe Jake care mi-a zâmbit ușor.
-Trebuie să-mi cumperi un motor- i-am spus mamei.
-Nici nu se pune problema- a replicat ea.
-Ba se pune, și încă cum. Eu vreau un motor iar tu mi-l cumperi, e simplu- am spus așezându-mă și incepând să mănânc.
-Hai să facem ceva... Astăzi ai un eseu la italiană. Dacă iei măcar nota de trecere vei avea motorul tău- a spus mama.
-Ok- am acceptat.
-Mie nu mi se pare o idee bună să i-l cumperi. E fiarte periculos- a spus Jake.
-Jake, taci- am spus privindu-l urât.
-Stai liniștit Jake, oricum nu va reuși să ia nici un cinci cincizeci in acel eseu- a spus mama.
-Asta va fi de văzut- am spus termonându-mi clătita și ridicându-mă.
-Eu plec. Ne vedem la școală- l-am salutat pe Jake pupându-l pe obraz și ieșind din casă.
După puțin am ajuns la școală și am intrat în curte alăturându-mă prietenilor mei.
-Salut- i-am salutat îmbrățișându-l pe David, apoi pe toți ceilalți.
-Bună- au răspuns ei.
-Astazi e eseul la italiană- a spus David.
-Trebuie să iau nota de trecere să obțin un motor- am spus bufnind.
-Sunt sigur că vei reuși- m-a asigurat el.
-Știu- am replicat zâmbind.
După puțin ni s-a alăturat și Jake care s-a pus între mine și Rachelle.
După ce l-am salutat am continuat să vorbim până când s-a sunat.
-Multă baftă la eseu și sunt sigur că vei reuși- a spus David.
-Mersi- am spus zâmbindu-i.
-Eu chiar sper să iei o notă mică, altfel voi încerca un mod de a o convige pe mama să nu-ți cumpere motorul- a replicat Jake bufnind.
-Nimeni nu ți-a cerut părerea. Știu că nu ești de-acord să am un motor, dar n-am ce să fac dacă ție nu-ți convine. Și nu încerca să-mi pui bețe în roate Jake pentru că s-ar putea să regreți- l-am avertizat ca mai apoi să mă întorc și să mă pierd în mulțimea de elevi.
Am ajuns la dulăpiorul meu, am băgat combinația și l-am deschis luând un top de foi ca mai apoi să-l închid și să merg în clasă.
Am intrat mergând să mă așez în ultima bancă unde puțin mai târziu mi s-a alăturat Rachelle.
-Hey- m-a salutat.
-Salut- am spus scoțând penarul cu pixuri și luând foile care erau încă împachetate cu plastic.
-Știi când ne aduc eseurile?- am întrebat-o pe Rachelle.
-Înainte de sfârșitul zilei- a răspuns ea.
Am încuvințat în timp ce profesoara intra în clasă și, după salut, s-a îndreptat spre tablă pentru a scrie ideile pe care ar fi trebuit să le dezvoltăm și erau temele pe care le uram cel mai mult pe lume.

***

TATĂ
SCRIE O SCRISOARE TATĂLUI TĂU UNDE POVESTEȘTI DESPRE SENTIMENTELE TALE PENTRU EL.

Am bufnit luând în mână pixul negru și începând să scriu. Am fost mereu destul de bună la scris, fiind și eu mod de a s descărca, deci n-ar fi trebuit să am probleme să iau măcar nota de trecere, deși această temă nu-mi plăcea deloc.

ISABELLA BROWN

Bună tati...
Astăzi vreau să-ți dedic această scrisoare care, chiar dacă este o lucrare, vine din inimă.
Inima mea, forța mea, curajul meu, vin toate din faptul că sunt fata ta și din lucrurile pe care doar tu m-ai putut învăța.
În perioadele cele mai întunecate, de exemplu când mama plecase luându-l și pe Jake cu ea, iar cădeam într-un vârtej fără cale de ieșire, tu m-ai prins și mu mi-ai mai dat drumul, m-ai ridicat și pentru asta, tată, îți voi mulțumi mereu.
Iubirea ta pentru mine n-a lipsit niciodată și creștea de fiecare dată când înfruntam o bătălie a vieții împreună, căci tu și eu am luptat mereu fără a ne da bătuți vreodată.
Am trecut prin încercări și obstacole și niciodată, nici măcar o dată, nu ți-a trecut prin cap să mă abandonezi. Noi am luptat împotriva celor care ne-au făcut rău, dar în această clipă mă lupt singură o bătălie care nu sunt sigură că o pot învinge fără tine.
Te-am iubit și te iubesc, te-am admirat șinte admir tot mai mult. Ești singurul care m-a înțeles cu adevărat și care știa întotdeauna că inima mea era în locul potrivit.
Faptul de a știi că erai acolo m-a făcut mereu să mă simt în siguranță și știam că lucrurile ar fi mers bine. Erai tot ceea de ce aveam nevoie când lumea era așa rece cu mine.
Acum e mai greu să zâmbesc și să petrec ziua fără tine... Nu pot aștepta să-ți văd chipul zâmbăreț, să-ți aud vocea, felul dulce în care mă chemai, felul în care mă salutai și felul în care pur și simplu voiai să-mi spui cât sunt de frumoasă, așa, din nimic, și cât erai de mândru de mine și de a fi tatăl meu.
Mi-e atât de dor de tine și în fiecare zi mă gândesc la tine, dar ești mereu acolo, în inima mea.
Sunt așa de mândră de a fi fata tatălui meu, sunt cu adevărat norocoasă și mândră de a fi avut un tată ca tine.
Te iubesc tată și mereu o voi face.
Aceeași mică Bella a ta.

M-am ridicat repede mergând spre catedră. Am pus foaia pe catedră și am fugit din clasă, cu lacrimile care ardeau pe față și cu aceeași întrebare care mă măcina în cap <<Aș fi depășit vreodată această durere?>>.
Eram curioasă să aflu răspunsul.

În primul rând, vreau să specific faptul că nu este o greșeală când am scris că mama spune Isabellei ca nu va reuși să ia nici un cinci cinzeci, deși ea trebuia să ia nota de trecere.
Autoarea este italiancă, iar povestea este scrisă in funcție de școala italiană unde nota de trecere nu este cinci, ci șase.
Lămurit acest lucru, țin să vă mulțumesc și din partea autoarei pentru vizualizările, voturile și comentariile care cresc pe zi ce trece😍
Vă pupăm😘