Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 66

-Denise, vin-o. Te duc în camera ta- a spus Thomas apropiindu-se de prietena mea. Noi ne-am privit și am pufnit râs.
Eram foarte bete. Băusem mult și chiar și Alex și Denise și-au dat drumul.
Continuam să râdem și să spunem propoziții fără sens în timp ce dansam.
Jennifer se supărase și pentru puțin nu mă omorâse, dar Arian o târâse după el.
David și Jake fuseseră duși de Christian și Jonathan pentru că se simțeau rău și vomitaseră din cauza alcoolului, în timp ce Caleb și Thomas încercau să le ia pe Alexandra și Denise.
Rachelle vorbea cu un băiat care era chiar drăguț, dar dintr-o dată dispăruse. O căutasem, dar eram prea beată pentru a reuși să fac gânduri logice.
-Thomas, vreau să dansez- s-a plâns Denise încercând să-și elibereze brațul din strânsoarea prietenului meu.
-Haide Thomas, dă-ți drumul- am spus continuând să dansez.
-Isabella, și tu ar trebui să te întorci în camera ta- a replicat Thomas răbufnind și luând-o în brațe pe Denise care a început să râdă. Caleb a făcut la fel cu Alexandra care însă a închis ochii și a adormit.
-Isabella, haide- a spus Caleb, dar eu am scuturat din cap râzând și am continuat să-mi mișc șoldurile pe ritmul muzicii.
-Cere-i ajutor lui Arian- i-a spus Thomas lui Caleb care a încuvințat îndepărtându-se de mine, în timp ce Thommy ieșea din sală pentru a o duce pe Denise la ea în cameră.
La urmă am văzut o masă liberă, așa că m-am apropiat și m-am urcat pe el continuând să dansez și să dau spectacol.
-Isabella, coboară de acolo- a spus cineva. Am coborât privirea întâlnind ochii lui Arian. Se putea observa că era foarte supărat.
-Arian- am spus și am pufnit în râs. El a răbufnit încruntându-se și a continuat să mp privească.
-Isabella, am spus coboară- a repetat el amenințător.
-Tu nu ești tatăl meu, nu-mi poți spune ceea ce trebuie să fac- am replicat încrucișându-mi brațele la piept și privindu-l.
Muzica s-a terminat așa că m-am întors spre dj. Lângă el era un profesor, dar nu reușeam să deosebesc cine era.
După puțin a pornit o altă melodie, iar eu am început din nou să dansez până când n-am simțit că mă ia cineva pe sus. De la parfum am înțeles că era Arian.
M-am zbătut începând să bat cu pumnii în spatele lui râzând.
-Îmi expui fundul în fața tuturor- i-am atras atenția. La acele cuvinte s-a privit în jur și a văzut privirile perverse ale băieților. A răbufnit iritat și m-a făcut să cobor. Eu m-am clătinat puțin, dar înainte să cad, cineva m-a prins de mână făcându-mă să-mi recâștig echilibrul.
-Haide- a spus Arian târându-mă repede afară, iar eu am fost obligată să-l urmez încercând să nu cad cu tocurile.
Cum am fost afară am mers spre curte și am ieșit.
-Unde mergem?- am întrebat încercând să mă eliberez din strânsoarea lui.
-Ai nevoie de puțin aer curat- a spus el ducându-mă în spatele școlii și făcându-mă să mă așez pe jos.
El s-a așezat lângă mine, iar eu am răbufnit dându-mi jos tocurile.
-Ești un nenorocit. Voiam să dansez- am mormăit întinzându-mă pe iarbă și încolăcindu-mă.
-Ți-e frig?- a întrebat el ignorând comentariul meu.
-Poate puțin- am răspuns închizând ochii.
-Ține- a spus Arian și am deschis ochii observând un hanorac.
-Și ăla de unde a apărut?- am întrebat luându-l și îmbrăcându-l observând că mă pierdeam în ea, dar era caldă și mirosea a Arian.
-Nu contează- a răspuns el și m-a învăluit cu brațele sale făcându-mă să-mi sprijin capul de pieptul său.
Am încercat să mă dezlipesc, dar eram prea beată, așa că am sfârșit prina a adormi acolo.

***

Dimineața următoare m-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. Am răbufnit și am deschis ochii găsindu-l pe Arian în fața mea care dormea.
M-am ridicat repede și am observat că nu eram în camera mea, dar într-o cameră de dormit ca aceea pe care o aveam eu în Miami, eram într-o cameră normală, deci am bănuit că nu eram în internat.
M-am ridicat repede din pat în timp ce Arian a deschis ochii confuz, dar când m-a văzut a zâmbit amuzat și s-a pus în șezut.
-Ce dracu caut eu aici?- am răbufnit masându-mi capul care încă mă durea. Nu-mi aminteam absolut nimic din ceea ce se întâmplase noaptea trecută. Îmi aminteam doar că băusem un pic cam mult împreună cu Alexandra, Rachelle și Denise.
-Aseară erai beată, așa că i-am cerut permisiunea mamei și te-am adus la mine acasă. Să te las să dormi în internat nu era foarte sigur, mai ales pentru că băusei foarte mult- a răspuns Arian pur și simplu, ca și cum ar fi lucrul cel mai normal de pe lume.
Am răbufnit privindu-l și doar acum am observat că avea pe el doar boxerii, dar m-am făcut că plouă și m-am așezat din nou pe pat. Trebuia să mă întorc la internat cât mai repede.
-Ai niște haine să-mi împrumuți și poți să-mi spui unde este baia?- l-am întrebat pe Arian după mai multe minute de liniște continuând să-mi masez capul.
-Baia este acolo, iar pentru haine alege tu din dulap. Sunt și câteva a lui Denise, așa că n-ar trebui să fie o problemă pentru tine- a răspuns el zâmbind amuzat și continuând să mă privească.
Am încercat să nu-mi pierd calmul și m-am ridicat din pat deschizând dulapul.
-De ce sunt hainele de ale lui Denise în dulapul tău?- am întrebat ridicând o sprânceană și întorcându-mă în direcția lui.
-Pentru că asta înainte era camera ei, dar fiindcă s-a hotărât să meargă să stea la internat, am ocupat-o eu pentru că era mai mare- a răspuns Arian.
Am încuvințat și am luat niște haine la nimereală ca mai apoi să intru în baie închizând ușa cu cheia în spatele meu.
M-am dezbrăcat repede și m-am aruncat sub jetul de apă caldă. După ce m-am spălat cum trebuie am ieșit, m-am șters și m-am îmbrăcat cu niște pantaloni scurți albi și un tricou de la Adidas care îmi stătea larg, dar n-am făcut caz la asta.

M-am pieptenat și am ieșit din baie. L-am căutat pe Arian cu privirea, dar nu l-am găsit așa că am hotărât să cobor. Fiindcă nu aveam încălțăminte și nu aveam chef să îmi pun tocurile în picioare, am mers cu picioarele desculțe până la ușă și am deschis-o. M-am învârtit în jur până când am găsit scările și am coborât repede intrând în aia care trebuia să fie bucătăria, dar m-am blocat când am văzut-o pe directoare așezată la masă cu fiul ei în timp ce luau micul dejun în pace și era și un bărbat cu aerul simpatic.
-Oh Isabella, ia loc- a spus directoarea zâmbindu-mi, iar eu m-am uitat la ea încruntându-mă.
-Nu-mi faceți predica?- am întrebat neîncrezătoare apropiindu-mă de masă și așezându-mă lângă Arian.
-Nu, aia ți-o voi face la internat. Acum sunt la mine acasă și nu sunt directoare, așa că nu găsesc un motiv întemeiat pentru a-ți face predica. Până la urmă... Sunteți adolescenți. Eu făceam mai rău, dar trebuie să-mi respect rolul de directoare- a răspuns femeia zâmbindu-mi, iar eu am răspuns la zâmbet.
-Îmi place modul dumneavoastră de a gândi- am comentat începând să mănânc.
-Iar mie al tău. Îmi plac fetele ca tine, care știu să țină piept la orice și care nu se lasă călcată în picioare de nimeni. Eu eram ca tine odată, știi? Îmi plăcea pericolul, îmi plăcea să mă revolt și întocmai au fost cei mai buni ani din viața mea- a răspuns ea.
-Vă imaginam diferită, dar în afara acelei pușcării îmi sunteți simpatică. Nu e că ați putea să-mi anulați pedeapsa? Ba chiar, amândouă pedepsele?- am încercat plină de speranță, provocând un râs general.
-Aș vrea, dar nu pot. Vei vedea că te vei distra, la urma urmei, cine a spus că pedeapsa trebuie să fie executată în interiorul internatului?- a spus directoarea făcându-mi cu ochiul, iar eu n-am putut să nu zâmbesc.
-Oricum, spune-mi Sarah, iar el este soțul meu Paul- a spus femeia, iar eu am încuvințat strângând mâna soțului și zâmbind.
-Isabella Brown, încântată - m-am prezentat, iar el mi-a zâmbit.
-Plăcerea este de partea mea- a spus omul, iar eu m-am întors să iau micul dejun.
-Mersi că m-ai considerat pentru tot acest timp- a spus Arian cu un ton sarcastic.
-Pentru nimic- am răspuns zâmbind inocent, iar el a răbufnit întorcându-mă să mănânc și așa au făcut toți, inclusiv eu, vorbind, iar pentru un moment mi-am imaginat că am o familie așa, chiar dacă nu era adevărat.

Capitolul de vineri!
Se pare că, din păcate, cealaltã jumătate a capitolului 65 s-a pierdut, iar autoarea nu știe cum să facă, și crede că va rămâne așa, cel puțin pentru moment. Ne pare rău.
Vă pupăm😘