Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 64

(CEL DIN POZĂ ESTE DAVID)

Am intrat din nou în internat râzând și zâmbind, gândindu-mă la cum mă tratase David.

Ne plimbasem prin câteva magazine din Londra, iar acum David avea brațele pline de sacoșe. Insistase pentru a plăti totul el, cu toate că m-am împotrivit.

-Ești fericită de noile tale achiziții?- a întrebat privindu-mă.

-Da, mulțumesc, dar puteam foarte bine să le plătesc singură. Știi că nu-mi place când ceilalți plătesc ceea ce ar trebui să plătesc eu. Pur și simplu nu vreau ca tu să crezi că eu profit de tine- am răspuns văzându-i fața tristă. El s-a întors să zâmbească luându-mă de mână și târându-mă în fața lui.

-Nu aș crede niciodată așa ceva, Bella. Știu foarte bine că poți plăti și singură, dar ia-l ca un cadou- a răspuns el, iar eu am încremenit pentru felul în care mă chemase.

El și-a dat seama și s-a încruntat.

-Ce e, baby?- a întrebat privindu-mă direct în ochi.

-Nimic, doar, te rog, nu-mi mai spune Bella. Îmi amintește prea mult de tata, iar eu n-am depășit încă complet moartea sa- am șoptit blocând lacrimile.

-Iartă-mă baby, scuze- a șoptit el îmbrățișându-mă, iar eu am zâmbit încet încuvințând.

El s-a îndepărtat și a unit buzele noastre. Un fior mi-a străbătut șirea spinări și mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său trecându-mi degetele prin părul său mătăsos.

-Ehm ehm...- am auzit pe cineva dregându-și vocea și m-am desprins fără tragere de inimă. Mi-am întors capul răbufnind, găsindu-l pe Arian care ne privea fără emoții.

-Ce vrei?- am întrebat rece încrucișându-mi brațele la piept.

-Directoarea te caută- a răspuns privindu-mă.

-Dar ce vrea? Mereu e la mijloc, niciodată nu stă în banca ei- m-am plâns ridicând ochii la cer.

-S-ar putea spune același lucru despre tine, fetiță răsfățată- a replicat Arian.

-Taci, Arian. Nu încerca să jignești dacă nu cunoști trecutul persoanelor și țineți pliscul- a mârâit David punându-se în fața lui.

-Ce vrei să faci? Să mă lovești? Ești ridicol. Ești doar un râzgâiat- a mârâit Arian vizibil supărat.

Eu m-am apropiat separându-i înainte să treacă la mâini.

-David, lasă-l în pace. Eu mă duc puțin la directoare, tu, te rog, du sacoșele în camera mea. Ne vedem după, ok?- am spus zâmbind și pierzându-mă în ochii săi.

El a oftat încuvințând și mi-a lăsat un sărut rapid ca mai apoi să plece după ce i-a aruncat o privire urâtă lui Arian care a răbufnit iritat.

M-am întors în direcția fiului directoarei și l-am depășit.

-Isabella, așteaptă- a spus el urmându-mă, iar eu am accelerat pasul ignorând vocea sa până când m-am simțit apucată și trântită de dulăpioare.

-Ce vrei?- am mârâit zbătându-mă din strânsoarea băiatului.

-Stai locului o clipă- a spus el apropiindu-se și făcând să potrivească trupul său la al meu, provocându-mi mii de fiori la acel contact și blocându-mă.

-Arian, lasă-mă- am spus plină de nervi și privindu-l în ochi, încercând să apar sigură pe mine.

-Nu, până când nu te hotărăști să mă asculți- a răspuns el trecându-și limba pe buza de jos.

Am luat privirea înghițând în sec și i-am făcut semn să vorbească.

-Îmi pare rău pentru ceea ce ți-am spus. Eram supărat pentru că dădusei în Jennifer și nu mă gândeam la ceea ce-ți spuneam și nu știu ce m-a apucat mai devreme, serios. Doar că m-a deranjat că tu și pietenașul tău vă sărutați în mijlocul holului... - a început trecându-și o mână prin păr.

-Dar, de ce? Adică... Este iubitul meu. Îl pot săruta când vreau- am spus.

-Pentru... Pentru că erau alți elevi, iar ăsta este un comportament greșit- a spus repede făcându-mă să răbufnesc.

-Scuze, serios. Știu că te-am judecat fără să te cunosc- a continuat implorând, iar eu am răbufnit neștiind ce să fac.

***

Am continuat să-l privesc în ochi, pierzându-mă înăntrul lor.

El a zâmbit, iar doar cu acel zâmbet inima mea a început să bată la nebunie și mi-au venit fluturii în stomac. Ce mi se întâmpla? Cu David trebuia să simt acele emoții, nu cu Arian.

Am făcut un respir adânc și mi-am pus mâinile pe pieptul său împingându-l.

-Auzi... ți-am mai spus șă nu vi să-mi ceri iertare pentru că nu aș fi făcut-o, și întocmai... Tu fă-ți viața cu iubita ta perfectă, iar eu mi-o fac pe a mea, cu părinții care mă răsfață și egoismul meu- am scuipat repetând cuvintele pe care le folosise el pentru a mă descrie. Ochii lui au fost traversați de durere, dar apoi au devenit reci, fără emoții, pur și simplu goi. -Binw și oricum, Jennifer nu este iubita mea. Haide la directoare- a spus după câteva minute de liniște.

Am încuvințat și l-am depășit îndreptându-mă din nou spre biroul directoarei.

Mult mi-aș fi dorit să înțeleg comportamentul lui Arian, motivul pentru care era așa rece și nenorocit cu persoanele care încercau să-i fie prietene. Eu încercasem să mă apropii de el, dar el terminase acele posibilități pe care eu i le oferisem. Nu-mi plăcea ca persoanele să-și bată joc de mine, mai ales băieții.

Am ajuns în fața biroului și am ciocănit.

-Intră- am auzit-o pe directoare și am intrat așezându-mă pe scaun în fața ei. Am observat o expresie de supărare pe chipul său, dar n-am făcut caz la asta și m-am sprijinit pe spătarul scaunului.

-Spune-mi de ce ai dat în Jennifer și vreau adevărul- a spus serioasă sprijinind mâinile unite pe birou și privindu-mă.

Am rămas în liniște privindu-mi unghiile date cu ojă și îngrijite perfect.

-Isabella... Știu că trebuie încă să depășești moartea tatălui tău și toate, dar încearcă să te comporți în mod decent. Dând în ajutorul meu nu este un compartament corect, dar nu te exmatriculez pentru că știu că era ceea ce voiai să obții, dar nu vei obține. Fiul meu Arian s-a oferit să controleze dacă vei executa pedeapsa pe care ți-o dau acum. Duminica următoare vei lucra și seara, într-un pub din Londra. Fiul meu te va duce cu mașina și te va aduce înapoi la închiderea pub-ului, în plus, va trebui să fi prezentă la orele de mâine. Este totul clar?- a spus.

-Dar de ce dracu faceți mereu pedepsele astea de rahat. Apoi, mereu cu Arian, ca și cum n-ar exista altă persoană în internat. Știți ceva? M-ați săturat, toți. Și v-am pocnit foarte simpaticul dumneavoastră ajutor pentru că accept orice, dar nu trebuie să îndrăznească să-l jignească pe tata, care era mai bun decât al ei- am urlat ridicându-mă și plecând trântind ușa.

-Isabella, așteaptă- a spus directoarea ajungându-mă tristă, dar eu i-am întors spatele și am plecat trecându-mi o mână prin păr. În fiecare zi situația se înrăutățea în internatul șsta și ca și cum n-ar fi destul, trebuie să stau să lucrez într-un pub noaptea cu Arian care m-ar fi controlat și, ca și cum n-ar fi de-ajuns, mâine ar fi trebuit să fiu la ore.

Ok, trebuia îneaparat să găsesc o soluție pentru a evita totul. N-aș fi suportat.

Capitolul de miercuri!
Vă pupăm😘