Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 127

-N-o să încetezi niciodată să mă surprinzi- am comentat, în timp ce priveam iarba verde, colorat de câteva floricele, iar în centrul acestuia se afla montat un cort albastru enorm. În spate, o întindere de apă lucea sub lumina lunii.
-Să intrăm, iubire... Sunt sigur că o să-ți placă- a spus Arian, apucându​-mă blând de mâna liberă, târându-mă în interiorul cortului, unde un pat matrimonial era piziționat exact în mijloc.
-E... E... N-am cuvinte să-l descriu- am spus, ținând rochia cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi înfășuram gâtul lui Arian, trăgându-l spre mine, în timp ce zâmbetul nu voia să-mi dispară de pe buze.
-Știam că ți-ar fi plăcut- a chicotit el, strângându-mi șoldurile cu brațele sale puternice și ridicându-mă de pe pământ, învârtindu-se cu tot cu mine.
Când am revenit cu picioarele pământ, Arian s-a poziționat încet în spatele meu, îmbrățișându-mă și frecându-și vârful nasului de pielea gâtului meu.
-Ești atât de frumoasă... Aș vrea să te strâng în brațele în fiecare zi a vieții mele, în timp ce ne certăm din motive inutile sau aș vrea să râd pentru că tu ai distrul al n-lea moment al nostru romantic- a șoptit Arian la urechea mea, izbindu-și respirația caldă de pielea mea, iar eu oftat tremurând mi-a părăsit buzele. Am închis ochii odată cu accelerarea bătăilor inimii mele și cu pielea mea cuprinsă de fiori, pe care încercam să-i stăpânesc, în zadar.
-Și eu aș vrea- am răspuns la urmă cu același ton de voce, ținându-mi respirația când Arian și-a trecut degetele pe decolteul meu, urcând tot mai sus, până la clavicule, ca apoi să treacă la umeri.
Mângâindu-mi pielea spatelui, a ajuns la fermoar și l-a desfăcut, lăsând ca rochia să-mi alunece pe corp și lăsându-mă doar în sutienul meu fără bretele, din dantelă roz, și chiloții așortați.
-N-o să avem nevoie de asta- a murmurat Arian, desfăcându-mi sutienul și aruncându-l pe jos, alături de rochie, iar eu m-am relaxat sub atingerea sa pe baza spinării.
S-a desprins și am simțit niște mișcări în spatele meu, dar nu m-am întors, și imediat dupaia am simțit că Arian mă îmbrăca cu cămașa lui.
-Uite, iubire... Îmbrac-o. Astăzi nu vreau să facem nimic. Vreau doar să mă bucur de seara asta alături de tine- a spus Arian cu vocea mai răgușită decât de obicei, ajutându-mă să închei nasturii, iar eu am rămas uimită de cuvintele sale, dar mi-am revenit imediat, încuviințând ușor.
A continuat să-mi închidă nasturii, mângâindu-mi ușor pielea goală, iar eu m-am relaxat, sprijinindu-mă de pieptul lui. Când a terminat, mi-a mangâiat coapsele goale și m-a tras sub așternuturi.
Mi-am sprijinit capul pe pieptul lui Arian, iar eu i-am strâns pieptul cu brațele mele, privind cerul stelat printr-o fisură a cortului.
-Cum îți imaginezi viitorul?- l-am întrebat la un moment dat pe Arian, întrerupând liniștea plăcută care se crease între noi.
-Viitorul meu?- a replicat el, surprins și în același timp dubios, din pricina întrebării mele bruște. M-am limitat să încuviințez, ridicându-mi puțin fața ca să-i privesc ochii care licăreau în întuneric.
-Da... Încearcă să închizi ochii și imaginează-ți viitorul. Ce vezi?- am șoptit, iar Arian a încuviințat, nu prea convins, dar a făcut-o oricum.
-Te văd pe tine- a spus apoi, iar eu m-am încruntat, confuză.
-Pe mine?- am repetat, ridicându-mă puțin pentru a-l observa mai bine, dar el m-a atras din nou spre el, strângându-mă.
-Da... Îți văd chipul. Ne văd pe noi doi împreună. Și eu te iubesc tot cum te iubesc acum, iar tu nu m-ai lăsat. Am reușit să depășim toate greutățile și suntem fericiți- a spus el calm și un zâmbet a apărut pe chipul său.
-Și așa va fi... Vom reuși- l-am asigurat, convinsă, iar el a încuviințat, deschizând ochii și plasându-mi un sărut pe buze.
Am simțit mâna lui Arian alunecând sub cămașă, ajungând la abdomen, unde a început să traseze niște cercuri imaginare.
-Crezi că atunci când ne vom revedea, o să fii tot atât de enervant ca acum?- am întrebat, râzând ușor.
-Desigur, iar tu vei rămâne la fel de copilă?- a răspuns el cu un zâmbet sincer pe buze.
-Nu sunt o copilă- am replicat, dându-i un pumn ușor pe pieptul gol, simțind cum îi vibrează din cauza râsului.
-Ba ești- a răspuns el, continuând să traseze cercuri pe pielea mea.
-Mincinosule- am comentat cu o expresie jignită prefăcută.
-Recunoaște că am dreptate- m-a tachinat el, iar eu am răbufnit, scuturându-mi capul.
-N-o să recunosc niciodată- am spus înfine, scoțând limba, iar el s-a apropiat, mușcând-o.
-Ești nebun?- am râs, scuturându-mi capul, în timp ce îmi țineam limba în degete de durere.
-De mult voiam s-o fac- a recunoscut el, iar eu m-am ridicat, urcându-mă pe el.
-Să n-o mai faci niciodată- am replicat cu un zâmbet amuzat, iar el și-a pus mâinile pe șoldurile mele, apropiindu-mă de el.
-Iubire, ești de-asupra mea și ai doar o cămașă și chiloții pe tine. Nu mă tachina- a murmurat el la câțiva centimetri de buzele mele, iar eu am chicotit, apropiindu-mă și începând să-i mușc maxilarul, lăsându-i câteva săruturi.
Am continuat să-l torturez, luându-i buza de jos între dinți cu putere, trăgând de ea.
-Nemernico- a comentat el, oftând de durere, iar eu am chicotit.
-Acum suntem chit- am șoptit, plasându-i un ultim sărut pe buze, ca apoi să mă întind peste el, sprijinindu-mi capul pe pieptul său.
-Încă îmi ești dator cu o lecție de gătit- i-am amintit băiatului, în timp ce ne acoperea corpurile cu pătura.
-De ce îți amintești la ora asta din noapte?- a zâmbit Arian, iar eu am dat din umeri.
-Probabil pentru că mi-e foame- am răspuns la urmă, râzând, iar el a făcut la fel.
-Proastă- a comentat el, iar eu aș fi putut să jur că zâmbea. Mi-am ridicat puțin capul, punându-mi mâinile pe abdomenul său sculptat.
-Tu iubești această proastă- am replicat pe ton de provocare.
-Știu, a murmurat el, iar eu am zâmbit, întorcându-mă în poziția de adineauri și trasându-i cu vârful unghiilor contururile tatuajelor.
Fără să-mi dau seama, am început să trasez conturul abdomenului sculptat, simțind băiatul încremenind sub mine și respirul accelerându-i.
-Isabella- a oftat, iar eu mi-am retras mâna, ridicându-mi capul și adresându-i un zâmbet de scuze.
-Îmi pare rău- am spus, iar el m-a mângâiat pe păr, încuviințând. I-am lăsat un sărut pe pieptul robust și am închis ochii, adormind pe ritmul inimii sale.