Descendenții

Capitolul 2

-E numai vina ta,spune Sam ținând mâinile pe volan și făcând ture de oraș.
-67,spun eu dându-mi ochii peste cap si muscand din batonul cu ciocolata pe care îl luasem dintr-o benzinărie.
-Amintește-mi să nu te mai ascult de acum încolo.
-Înțeles.
-Plus că îmi ești datoare cu 7 beri.
-Îți dau una si o bucată din batonul meu,zic întinzându-i batonul.
-Merge si așa,spune el si musca puternic,lasandu-mi doar bucată mică.
-De asta nu îmi place să împart,zic eu iritata,razamandu-mi capul de geam.

-2528,alarma silențios din depozitul Exo's Juice a fost declanșată. Mergeți și vedeți ce se întâmplă.
-O da,lumea are nevoie de Wayne,spun eu bucuroasă. Sam se uită la mine si își drege vocea.
-Ma scuzi?
-Oh,da,si de Moon.
-Sper să te pierzi pe aici,spune el si iese din mașină,eu urmându-l.
-Intram prin fata?
-Daca vrei,putem să si ii anunțăm că suntem aici.
-Intrebam si eu,spun si merg spre partea din spate a clădirii. Sunete puternice se auzeau din interiorul depozitului.

Ajunși în dreptul ușii din spate,Sam vine înaintea mea si o deschide.
-De când ești tu gentelman? întreb eu socata de gestul lui.
-Cine a zic ca sunt? Voiam doar să intru primul,spune el si îmi întoarce spatele.
-Idiot,zic eu dându-mi ochii peste cap. L-am urmat pana am ajuns în fața unor scări.
-Tu du-te sus și verifica monitoarele,eu mă duc mai aproape de ei,șoptește el. Mă conformez si urc scările până ajung in camera de control. Ma așez pe scaun si caut camerele de filmat care îi surprindeau pe intruși.
-V-am găsit,exclam eu bucuroasă când îi văd în fața mea pe monitor. Ce dracu fac? Cei 5 bărbați făceau o gaură în podea,distrugând fundația clădirii si continuând să sape în pământ.
-Câți sunt? mă întreabă Sam prin stație.
-In centru văd doar cinci,ii răspund eu. Ar trebui să sun la secție să chem ajutoare?
-N....des...., conexiune era bruitata de ceva,incat nu îl mai puteam auzi pe Sam. Trebuie să merg să îl ajut. Mă ridic si vreau sa ies din cameră dar o lumină puternică îmi atrage atenția. În fața ferestrei ce era înaintea mea,un bărbat îmbrăcat într-un costum ciudat,dar care era extrem de sclipitor,intra prin fereasta si ma izbește de perete.

-C-Cine ești? întreb eu speriată si confuză.
-Mh,de obicei mă strigați pe nume dar merge si așa,zice el scoțând un pistol din centura albă pe care o purta.
-Stai,ai de gând să mă omori?
-Cam așa. Apropo,nu ești cam tânără că sa fi un Voltran?
-Un ce?
-Robotel,hai să nu mai lungim vorba,zice el îndreptandu-si arma spre mine. Eu sunt Silver Blade si am venit împreună cu echipa să luam pietricica pe care voi o căutați. Acum e clar?
-Pietricica? întreb eu,nedumerirea mea ajungand la un nivel extrem de înalt. El vru să răspundă,dar ceva intra prin perete si il izbește de podea pe baiatul în alb,prinzandu-i gâtul în brațele sale metalice. Ce naiba era chestia asta? Trebuie să îl ajut. Mă ridic încet și caut ceva cu care l-aș putea lovi,dar tot ce am găsit a fost o carte de telefon. Presupun că merge si asta.

Mă apropii de aceea arătare ei o lovesc cu cartea peste cap. Ea își întoarce capul spre mine,avand ochii roșii. Cred că mai mult l-am enervat. Cred că am darul de a enerva oamenii. Fac câțiva pași în spate,vazand cum se ridică și se îndreaptă spre mine. Când spatele meu s-a lipit de perete,am simțit cum acolo îmi voi găsi sfârșitul. Creatură era la câțiva centimetri de mine,cand am văzut cum capul ei a zburat în partea opusă a camerei.
-Serios? O carte de telefon? întreabă băiatul în alb în timp ce își încarcă arma.
-Asteptam un mulțumesc dar merge si așa,zic eu ducându-mi mâinile la piept si ridicând din sprâncene.
-Daca nu ești un Voltran,atunci ce ești?
-Amanda Wayne,fosta polițistă,actual paznic.
-Deci ești simplu om iar eu ți-am povestit despre misiune. Clar,Flame o să mă omoare.

Când vreau să îi răspund, la fereastră pe unde a intrat Silver a mai apărut un bărbat,îmbrăcat în negru,purtand o manta si un arc.
-Aici erai,zice cel în negru către Silver. Când privirea lui cade pe mine,o săgeata zboară din arcul lui spre mine,dar e oprită de Silver Blade.
-Nu e Voltran,afirma el. La auzul acestor cuvinte,cel în negru intra in aceeași cameră,facand o plecăciune în fața mea.
-Ma scuzați domnișoară. Eu sunt Arrow,iar tu?
-Amanda.
-Incantat Amanda. Acum,te rog să încui ușa și să stai ascunsa aici până venim noi după tine,bine?
-Sa încui ușa? E o gaură imensă în perete iar fereastra e sparta.
-Sunt sigur că nu o să observe,spune el ieșind din cameră.
-Ne întoarcem,spune Silver urmându-l pe Arrow.

Mă așez pe scaun si încerc să procesez tot ceea ce se întâmplase. Unul care zboară,un robot si unul care trage cu arcul. Ce naiba se întâmplă? După ce mă calmez,ma întorc și privesc monitorul,văzând cum cei doi de adineauri plus încă 2 se luptă cu acei roboti,care erau mult mai multi decât data trecută. Se pare că încerca să îl apere pe cel ce sapă.

-Wayne,putin ajutor,striga vocea lui Sam. Mă uit după el pe monitor,vazand că e la pământ,incercand să scape de una dintre creaturi. Fara sa stau pe gânduri deschid ușa si ma îndrept spre el. În drumul meu,am găsit o țeavă de metal care părea mai eficientă decât cartea de mai înainte. Până la urmă l-am văzut pe Sam. Mă apropii încet până când sunt suficient de aproape pentru al lovi pe robot cu țeavă peste cap,vazand cum acesta zboară câțiva metri mai încolo iar corpul cade peste Sam.
-Mersi Wayne,spune împingand corpul de metal de peste el. Ce dracu sunt chestiile astea?
-Voltrani,spun eu ajutându-l să se ridice.
-Hai,sa ieșim de aici.
-Nu putem pleca înca.
-De ce? întreabă Sam confuz.
-Trebuie să luăm pietricica.
-Pietricica?
-Tu doar vino,zic si ma îndrept încet spre cel ce sapă,dar era prea târziu. Piatra roșie era în cleștele imens al mașinăriei. Trebuie să pun mâna pe ea. Înaintez ușor,asteptand că robotul să coboare piatra.

Eram la marginea acelei gropi imense,vazand cum Piatra vine spre mine. Un sunet de armă se aude. Cineva trase in pietricica roșie. Această se sparge în mii de bucățele,din ea ieșind un fum roșu cu dungi negre care a început să se învârtă în toate direcțiile.
-Amanda,pleaca de acolo,striga Silver spre mine. Mă întorc cu spatele la acel fum,dar simt cum ceva mă cuprinde pe la spate. Ma uit in jos,vazand cum acel roșu pune stăpânire pe corpul meu. Nu mă mai puteam mișca. Îmi simțeam mușchii paralizați,incapabili de a-mi asculta comenzile. Fumul se ridică,simțind cum îmi intră în corp,pana la creier. Sângele îmi fierbea în vene iar inima îmi bate incontrolabil. O durere de cap mă face să îngenunchez. Mă las moale,oprindu-ma din protestat. Am lăsat acea putere să îmi corupă mintea.

După câteva minute,durerea a dispărut odată cu fumul. Nu mai simțeam nimic.
-Amanda,esti ok? mă întreabă Sam care venise în fugă spre mine. Nu știam dacă sunt bine.
-Trebuie să vii cu noi,spune Arrow care apăruse lângă mine împreună cu Silver.
-Unde? întreb eu după câte momente.
-Ai să vezi.
-Nu vin nicăieri cu voi,spun eu si plec de lângă ei. Vino Sam.
Fac câțiva pași,dar un bărbat apare în fața mea,oprindu-ma.Era îmbrăcat într-un palton negru si o pereche de blugi de aceeași culoare. Era brunet,iar verdele din ochii lui te vrajea iremediabil.
-Am spus că vii cu noi,zice el. Vocea lui era atât de puternică dar atât de melodioasă.
-De ce? El se uită la mine uimit.
-Constrangerea nu merge,zice el uitându-se în ochii mei. Voiam să îmi plec privirea dar nu puteam. Ceva din interiorul meu mă obliga să îl privesc. După câteva momente,mana lui ajunge pe clavicula mea. Era atât de fierbinte. E prea târziu,spune el îndepărtându-si mână.
-Cum adică prea târziu? întreb eu speriată. El ma ignora si trece de mine. Nervoasă,intind mână să îl opresc,dar altceva se întâmplă. O căldură și o electricitate se aduna în mână mea,formand în fața brunetului o linie roșie. El se oprește,intorcandu-se spre mine.
-E mai puternic decât credeam.
-Ce dracu e asta? zic eu terifiată,tragandu-mi mână înapoi,acel tentacul roșu dispărând. Încerc sa spun mai multe dar simt cum doua mâini sunt așezate pe fruntea mea,trimițând un soc creierului meu. După ce mâinile s-au îndepărtat,am simțit cum picioarele mele tremura. Mă prăbușesc pe podeaua presărată cu pământ.