Descendenții

Capitolul 5

-Am găsit-o pe Theodora.
-Unde? tresare Eden ducându-se spre Max.
-La 250 de metri adâncime sub biserica catolica din Pennsylvania.
-Cine e Theodora? întreb eu apropiindu-ma de ei,incercand să îmi dau seama despre ce vorbesc.
-Theodora e a treia fiica născută iar eu tocmai i-am găsit piatra,ma înștiințează Max,ochii lui încă fiind îndreptati spre imaginea cu biserica.
-Pregătiți-va pentru plecare,spune Elijah spre cei 3.
-Pai si eu? întreb.
-Ramai aici,zice el vrand sa iasă din laborator,dar mână mea îl oprește.
-Chestiile alea mi-au omorât mama si îmi țin tatăl captiv,zic eu uitându-ma în ochii lui atent. Nu am să stau aici fara sa fac nimic.
-Nu ne ești de ajutor daca nu îți poți folosi puterile,imi reproșează el.
-Tu ești vampir iar ei sunt roboti. Tu cu ce le ești de ajutor? El se uită în ochii mei,vrand parcă sa ma înghită de vie. Își trage brațul din mână mea și își continuă drumul.
-Max,de unde fac rost de o armă?

* * *

-E randul meu sa conduc,spune Lucas așezându-si săgețile din fier.
-Venind vorba,noi cu ce ajungem în Pennsylvania?
-Cu asta,zice Max trăgând de o manetă. In spatele meu,doua uși imense se deschid,lasandu-mi ochii să privească spre mașinăria din camera alăturată.
-Ce e asta? exclam eu uluită,mergând spre ea.
-Iubita lui Max,raspunde Lucas râzând. Max se uita urat la el,iar acesta se oprește din râs,tușind fals.
-Ea e Zelda,spune el. E o navetă din războiul cu Rahanii pe care Flame a modificat-o puțin.
-Putin? spun eu uitându-ma la el cu ochi mirați. Navetă era imensă,fiind dotata cu mitraliere de dimensiuni mari în partea din fata a acesteia.
-Pe aici,ma îndeamnă Eden să întru prin trapa ce se deschisese în spatele navetei. Urc fără să spun nimic,uitându-ma la fiecare centimetru dinăuntru.

Lucas merge înainte,asezandu-se pe un scaun si începand să apese pe diferite butoane până ce navetă este pusă în mișcare.
-Stii să o folosești? ma întreabă Eden,vazand că îmi  verific siguranțele de la armă.
-Sunt polițistă de 3 ani,cred că măcar ăsta am învățat,ii răspund eu zâmbind mândră. Deci,care e planul?
-Pai,dupa ce ne asigurăm că zona e liberă,eu cobor si așez un explozibil pe locul de deasupra pietrei. Impactul exploziei o să distrugă tot pe o rază de 300 de metri. După aceea voi coborâți,luați Piatra si plecam,imi explica el.
-Am avut misiuni mai grele,zic eu râzând.
-Dar..începe el.
-Trebuia să existe și un "dar",adaug eu întrerupându-l.
-Daca Voltranii apar o să fie mai complicat.
-Atunci,zic să fim optimiști,zic eu si ma ridic.

-Aproape am ajuns,striga Lucas după ce pune nava pe control automat. Max,du-te si verifica dacă e liber.
-Ti-am luat-o înainte,zice Max ieșind prin trapa. Stai,si Max zboară? Credeam că numai Eden face asta. Se pare că încă mai sunt lucruri de aflat despre ei.
- Ține,spune Elijah întinzându-mi o cască micuța. Asa comunici cu restul in caz ca ai probleme. Iau casca din mână lui si mi-o pun la ureche,dupa care o activez.
-Imi pare rău pentru ce am spus la bază,zic eu plecând capul.
-Iti ceri scuze după ce luăm Piatra,spune el plecând de langa mine.

" Îmi place că îmi fac prieteni repede" gândesc eu si îmi aranjez jacheta.
-E liber,se aude vocea lui Max prin cască.
-Coboram,spune Eden.
-Stai,cum? întreb eu puțin panicată.
-Te ocupi tu Elijah? îl întreabă el râzând. După ce Elijah aprobă din cap, Eden își i-a zborul,purtându-l cu el pe Lucas.
-Dar... nu apuc să spun mai multe deoarece simt cum Elijah mă prinde de talie si se uita la mine.
-Sa nu țipi,ma avertizează el înainte să sară de pe platformă. Incep să țip instinctiv si ma prind de paltonul lui. În câteva secunde eram cu picioarele pe pământ. Surprinzător,eram încă întreaga.
-Am zis să nu țipi,spune el așezându-si haina.
-Ce naiba a fost asta? întreb eu ridicând vocea la el.
-Vino,zice el ignorând total ce am spus.

"Îngâmfat" îmi zic eu și pornesc după el. După câteva minute de mers,am ajuns în dreptul unei găuri imense în pământ.
-Bine băieți,eu si Max o să păzim zona cat timp voi căutați Piatra,zice Eden înainte să pornească iarăși în zbor. Dupa ce ei au plecat,noi restul am început să căutăm printre dărâmături si pământ aceea minunata piatră.

-Am găsit-o,spune Lucas ținând in mână o piatră de culoare albă.
-In sfârșit,spun eu apropiindu-ma de ea. O iau în mână și privesc aceea mică bucățică de cristal care era al naibii de frumoasă. Mă întorc involuntar cu spatele la Lucas,dorind să o văd strălucind în razele soarelui.
-Baieti,Voltrani m-au luat dar am reușit să scap,se aude vocea lui Lucas prin cască. Dar cum se poate? Lucas e chiar în spatele meu. În următoarea secundă simt cum ceva îmi străpunge brațul, făcându-ma să scap Piatra. Era o săgeată.
-Lucas nu e Lucas,tip eu mai mult din cauza durerii. Încerc să ridic piatră de jos,dar sunt aruncată cu spatele de un copac ce era la metri distanță de mine. Simt cum coloana vertebrala mi se îndoaie iar oasele mi se fărâmă. Cad pe pământ fără pic de putere,lăsând un tipat de durerea sa îmi părăseasca gura. Printre lacrimi,vad cum Voltrani se îndepărtează cu piatra.

-Amanda,unde ești? întreabă Eden prin cască.
-Uhm,langa un copac,raspund eu cu greu din cauza durerii.
-Ce e cu vocea ta? Încerc să îi răspund dar nu mă mai simțeam în stare.
-Amanda,nu te văd,spune Max.
-Amanda,raspunde la naiba.

-Am găsit-o,spune Elijah,dupa care se aseaza în genunchi lângă mine. Încearcă să mă ridice,dar când îmi atinge spatele,gemetele de durere l-au făcut sa se oprească.
-Ce e pățit? întreabă Eden care abia ajunsese.
-Coloana ei vertebrala e ruptă,spune acesta. Trebuie să o ducem înapoi la baza cat de repede putem.
-Piatra... reușesc eu să zic.
-O vom recupera,spune Eden.

Mână lui Elijah îmi verifica pulsul de la gât.
-O pierdem,spune el nervos.
-Sangele tău nu o poate ajuta? întreabă Eden.
-Puterea pietrei nu mă lasă.
-O pot tine eu în viața până ajungem la baza,spune Max din spatele lui Elijah. Elijah dispare pentru câteva secunde dar se întoarce cu o targă.
-Ajuta-ma să o așez,spune acesta către Eden. Trebuie să îi ținem spatele drept. Edem ma prinde de picioare,Max de umeri iar Elijah îmi ține spatele în asa fel încât corpul meu de fie perfect întins. Aceștia mă aseaza pe targă,acest lucru aducându-mi un plus de durere.
-Plecam la trei.Unu,doi,tei,numara Eden,pornind în zbor cu targa ajutat fiind de Max.

Convulsiile au apărut. Durere era din de în de mai mare,pana când simt cum inima mi s-a oprit din pulsat. Simțeam liniște și durerea dispăruse. Nu m-am bucurat mult de acest sentiment deoarece un curent puternic îmi face corpul să tresară iar inima să bata din nou. Durerea reaparuse.
-Mai rezistă puțin,aud vocea lui Elijah.

Pe tot parcursul drumului,inima mi s-a oprit de câteva ori,dar aceasta a continuat să bata după ce Max îmi doza un soc puternic. Tot ce puteam înțelege erau încurajările băieților.