Descendenții

Capitolul 1

-Domnule, s-au sesizat plângeri cu privire la un bărbat înarmat ce tine ostatici 6 persoane într-o cafenea din centru.
-Știm cine e?
-Louis Denvers,35 de ani, a fost închis 1 an pentru tâlhărie.
-Vrea să negocieze?
-Încă nu știm asta,domnule.
-Trimite 2 echipaje acolo să supravegheze situația.
-S-a făcut.
-Căpitane,ține-o pe Wayne departe de cazul ăsta.
-Domnule..
-Ce e ?
-Amanda e deja acolo.

* * *
AMANDA STORY

-Serios acum Sam,e un singur om acolo.De ce nu pui lunetistul să îi zboare creierii? îl întreb eu deja plictisită să privesc micul " spectacol " din cafenea.
-Stii bine protocolul. Nu putem să îl omoram fără ordin si nu cred că vrei sa îți faci mai multe probleme cu Decan,îmi răspunde el superior. Chiar urăsc când face asta. Doar pentru că e detectiv nu îi dă dreptul să fie atât de arogant. Dar oricum ar fi,are dreptate. Dacă vreau să rămân în poliție, trebuie să mă țin departe de probleme.
-Atunci cum facem?

-Tu nu o să faci nimic domnișoară Wayne. La naiba, Decan e aici. Moon,de cate ori v-am spus să nu veniți pe teren dacă nu sunteți solicitați?
-Domnule, ne-am gândit că poate...încerc eu să scap din situația asta,dar bestia aia ma oprește.
-Nu mai gândii Wayne. Nu ies lucruri bune când o faci. Acum înapoi la secție, amândoi, spune el pe un ton autoritar. Oare dacă il arunc de  pe un pod,intra în categoria "crimă"?
-Dar domnule...
-Acum, strigă el arătând cu degetul spre mașină de poliție.
-Vino Amanda, spune Sam tragăndu-ma de lângă Decan înainte ca pumnul meu să facă cunoștință cu fața lui.

Am urcat la volan și am ieșit din parcarea cafenelei.
-Mi-ai zis că el ne-a trimis,zice Sam nervos,gesticulând cu mâinile prin aer.Dacă suntem concediați o să fie numai vina ta.
-Am sa ma rog pentru tine Moon, serios,spun eu punându-mi o mână deasupra inimii.
-Apreciez sarcasmul, zice el dându-si ochii peste cap. Acum unde naiba mai mergem? Secția e în parte cealaltă Wayne.
-Mulțumesc de informație domnule GPS.
-Serios Amanda, unde ne duci?
-Avem o treabă de terminat,spun eu părcand mașină în spatele cafenelei în care se află ostaticii. Vii?
-Ești nebună? Dacă ne vede Decan suntem ca si morți.Dar nu o să ajungem pe mâna lui,deoarece înăuntru e unul cu armă si nu cred că o să ne primească cu ceai si prăjiturele,tipa el disperat, dar făcând o față care întotdeauna mă făce să râd.
-Îl iau ca pe un " nu". Bine,stai aici, mă întorc în 10 minute,spun eu coborând din mașină. Fac câțiva pași, când aud portiera mașinii deschizându-se. Asta-i Sam al meu.
-Faci cinste cu bere în fiecare seară, timp de o săptămână pentru asta,spune el arătând cu degetul spre mine.
-S-a făcut, acum haide,zic eu deschizând usa. Intrăm încet,ajungând în bucătăria cafenelei.

-Prinde,spun eu în șoaptă,aruncând un cuțit spre Sam.
-Ce vrei sa fac cu asta? Sa tai friptura? Omul ăla are o armă,tipă el silențios, făcând tot felul de gesturi cu mâinile.
-Încă te poți întoarce, zic eu întorcându-ma cu fața spre el si ridicând din sprâncene.
-Asta s-o crezi tu, spun el mergând în fața mea, îndreptandu-se spre ușă ce ducea spre locul în care erau ținuți prizonierii. Ajunși lângă acesta, mă ridic pe vârfuri si privesc prin micul geam. Cei 6 ostatici erau așezați în linie, fiecare fiind în genunchi, iar bărbatul ce îi amenința era în spatele lor. Era înalt, îmbrăcat într-un tricou alb si murdar,iar pe cap avea un tatuaj de culoare neagră, dar nu puteam să îmi dau seama se reprezintă. Ciudat e faptul că în mână nu avea nicio armă.
-Sam,nu are nicio armă în mână, zic eu confuză. El se uită prin micul geam si se conformează cu spusele mele.
-Ai dreptate, aprobă el. O să fie mai ușor de cat mi-am imaginat.

Ceva e în neregulă. E prea ușor. Dacă nu are nicio armă, ostaticii puteau evada,mai ales că sunt toți bărbații. E o capcană.
-Eu intru, spune Sam izbind si deschizând ușa cu umărul.
-Sam,e o capcană, strig eu încercand să îl opresc, dar el era deja înăuntru.
-Mainile sus,striga el apropiindu-se încet de bărbatul dinăuntru.
-Sau ce? O să mă împuști? întreabă el râzând.
-Nu,dar pot să te găuresc si cu ajutorul cuțitului asta,zice Sam încrezător. Trebuie să fac ceva. Trebuia să îi anunț pe cei de afară și să le spun sa tragă.

-Aici Wayne,raportez din interiorul cafenelei. Individul nu este înarmat iar cei de jos nu sunt ostatici. E doar o capcană.Repet,e o capcană.
-Wayne,ce naiba cauți înăuntru? Serios acum,din 100 de polițiști,chiar Decan trebuia să răspundă?
-Domnule,avem nevoie de ajutor.
-Stati deoparte,trimit o echipă acum,spune Decan. Serios? Lucrez de 3 ani în departamentul sau si inca crede că îi ascult ordinele? Mă dezamăgești Decan.

-Wayne,nu strică o mână de ajutor,striga Sam la mine,atunci cand este aruncat cu spatele de rafturile din bucătărie.Ma îndrept spre el,ajutandu-l să se ridice.
-1 minut Moon. Un nou record.
-Mai Taci,spune el dându-si ochii peste cap si intrând înapoi în camera.
-Sam, ocupă-te de ceilalți,eu îl iau pe cel mare,zic si ma îndrept spre tipul tatuat,dar nu apuc să mă apropii prea mult de el,ca deja sunt aruncata cu spatele de un perete.
-Mai,mai,mai,dar uite pe cine avem noi aici. Este chiar fiica lui Bruce Wayne,exclama el sarcastic,apropiindu-se de mine,eu reușind să ma ridic.
-De unde ma cunoști? tip eu,dorind să nu par slabă și speriată.
-Pe tine? De nicăieri. Dar am fost prieten cu tatăl tău,daca pot spune așa.
-Minti! strig eu furioasă,fugind spre el si încercând să îl lovesc,dar inutil. De câte ori mă apropiam,de atâtea ori mă trezeam în brațele peretelui. Sincer,acum chiar îmi doresc să îl fi ascultat pe Decan.
-Se pare ca nu prea te descurci în luptele corp la corp precum tatăl tău,spune el așezându-se pe un scaun.
-Poate că nu,dar am mici atuuri,zic eu aruncând cuțitul și tăind funiile ce țineau barca ornamentala suspendată de tavan,acesta căzând peste el. În cele din urmă,echipa trimisă de Decan ajunge,facandu-si intrare prin tavan,dupa ce detonează mici explozibili. Serios acum,cine se cred ăștia? Echipele SWAT? După ce ei coboară si ii imobilizează pe ceilalți 6, Decan vine si el,tot prin tavan.
-Ma întreb de ce mai fac ăștia uși, șoptesc eu nedorind să fiu auzită.
-Ce-ai spus Wayne? spune Decan venind spre mine.
-Uhm,am spus că misiunea a fost un succes,improvizez eu afișând un zâmbet lingușitor.
-Ti-am zis să te întorci la secție.
-Stiu domnule,dar am simțit ca ceva nu este in regulă,asa ca am intrat,dorind sa va ajut,explic eu încercand să nu râd.
-Buna încercare Wayne,dar de mâine,tu si Moon va întoarceți la statutul de paznici,zice el si se întoarce cu spatele la mine,dorind să plece.
-Poftim? exclam eu nervoasă. Nu poți face asta.
-Ba pot.
-Dar,fara noi nu ați fi reușit să îi prindeți pe băieții ăștia.
-Tara va mulțumește,spune el sarcastic.
-Dar domnule..
-Pa Wayne. Doamne cat îl urăsc pe omul ăsta. Azi am luptat cu 7 fără nicio armă si mâine o să dau advertismente celor ce aruncă guma pe jos.