Descendenții

Capitolul 33

"Lucy Stewart a fost declarata disparuta in aceasta disparuta. Ultima data a fost vazuta in muzeul de istorie Merloom, insotita fiind de prietenul ei.Oricine are informatii despre ea este rugat sa anunte autoritatile imediat."

-Nu credeam ca o sa mai vad genul asta de stiri, spune Amelia sorbind din cafea si ascultand stirile. A trecut ceva timp de la ultimul eveniment.

-Lumea nu a devenit un loc mai bun surioara, ii raspunde Eden mancandu-si micul dejun.

-A fost cat erai tu afara si te ocupai de asta, continua ea fara sa il priveasca pe fratele sau.

-Vremurile alea au trecut, spune el sec si se ridica de pe scaun, indreptandu-se spre camera lui pentru a se pregati de lucru. Si-a gasit servici la pompa de apa din oras, incercand sa se indeparteze de vechea lui viata.

Iese pe usa casei si urca in masina, pornind ingandurat spre o alta zi de lucru. Orasul in care traia era mic si linistit. Toti se cunosteau intre ei si se salutau cand se intalneau. Erau o adevarata comunitate.

Ajunge la pompa in zece minute, parcand masina langa un semn de circulatie ruginit. Isi saluta colegii si isi imbraca salopeta de servici. 

Ziua a trecut ca de obicei, fara nici un eveniment speacial. Se urca in masina iarasi, dorind sa ajunga acasa pentru a face un dus si de a se arunca in pat.

Conduce pana ce, la prima curba, este izbit de o dubita alba. Masina lui se rostogoleste si se opreste intru-un copac. Eden nu mai putu face nimic, ramanand inconstient din cauza loviturilor in zona capului. 

5 ore mai tarziu...

-Unde naiba sunt? sopteste Eden deschizandu-si ochii si incruntandu-se din cauza durerii de cap. Incearca sa se miste insa observa ca este legat de un scaun. 

-Aste ne intrebam si noi. Eden isi muta privirea prin incapere, ochii lui cazand pe silueta unui alt barbat, aflat in aceeasi situatie ca si el.

-Max, exclama Eden uimit. Se uita in dreapta lui Max si il vede pe Lucas. Ce naiba se intampla?

-Permite-mi sa te luminez, spune o voce de barbat. Echipa Descendentilor era formata din 6 persoane, iar aici sunt doar 4. Unul e intr- un sicriu, insa eu am nevoie de celalalt?

-Celalalt tot intr-un sicriu e, ii raspunde Lucas iritat, simtind cum ranile vechi sunt deschise.

-Vezi, aici gresesti, continua barbatul misterios. Nu as fi fost aici astazi daca ea era moarta. Vreau sa ajung la Amanda si vreau asta cat mai repede.

-Amanda e moarta, exclama Eden incercand sa isi controleze furia. Dar tu cine esti si de ce ai nevoie de ea?

-Nu conteaza cine sunt, insa vreau ca voi sa ma duceti la ea, continua misteriosul barbat, ramanand in umbra.Un proiector se deschide, prezentand pe zidul din fata lor, imaginile unei camere de supraveghere. Imaginile in care se vedea clar cum spiritul celei crezute moarte iese din oglinda si poseda trupul fara viata al adolescentei. Cei trei raman socati. Cum era posibil?

-Nu te-am putea ajuta nici daca am vrea, spune Eden incercand sa para stapan pe cuvintele lui. Nu stim unde se afla acum.

-Stiu asta dragutule, insa o sa o gasiti.

-Si de ce am face asta? intervine Lucas furios. Imaginile proiectate s-au schimbat, separandu-se in patru cadre. In primul era sora lui Eden legata de un scaun, cu hainele ude si murdare. In celalalt era iubita lui Lucas inchisa intr-o cusca destul de mica. In altul era colegul de facultate al lui Max, suspendat cu mainile in aer de un tavan. Iar in ultimul, era o filmare cu Flame dormind in patul din azilul in care se afla.

-M-am gandit ca o sa aveti nevoie de putina motivati, zice barbatul amuzat de reactiile lor pline de indignare si ingrijorare. Aveti o saptamana la dispozitie, ori ei mor, continua, dupa care o liniste apasatoare s-a lasat in incapere. Barbatul misterios disparuse.

Cei trei sa elibereaza cu greu din legaturi, fara sa zica nimic insa. 

-Trebuie sa o gasim pe Amanda, spune Eden hotarat intr-un final.

-Doar nu ai de gand sa o predai pe Amanda? zice Lucas fiind in acelasi timp atent la volan. In afara cladiri in care au fost tinuti au gasit o masina veche care, din fericire era inca functionabila.

-Amanda o sa se descurce insa sora mea nu are puteri supranaturale pentru a se apara, continua Eden iritat. 

-Stii, nu esti singurul caruia i-a fost rapita o persoana draga, intervine Max. O sa gasim o solutie sa le scoatem de acolo fara de a o trada pe Amanda.

-Ce solutie? explodeaza Eden furios. Avem o nenorocita de saptamana la dispozitie sa o gasim sau o sa imi omoare sora. Daca nu vreti sa ma ajutati, am sa o gasesc singur, zice si se calmeaza, cazand intr-o stare de relaxare, lasandu-si capul sa se odihneasca pe geam, gandindu-se la cum ar putea sa o aduca pe Amanda inapoi.

Lucas a lasat masina undeva la marginea orasului Gotham, stiind ca acesta ar putea fi singurul loc in care Amanda s-ar putea ascunde. Intra in oras plini de nostalgie, amintindu-si fiecare clipa petrecuta in acel loc, fiecare persoana salvata si fiecare misiune dusa la bun sfarsit cu succes. Insa ceva era schimbat. Nu orasul, ci ei erau schimbati. Nu mai arau acei oameni neinfricati, imbracati in costume, care zburau deasupra cladirilor. Erau..erau doar ei. 

-Voi cautati o camera in care sa stam, eu trebuie sa ajung undeva, spune Eden si se indeparteaza de cei doi. Ocoleste cateva blocuri pana ajunge in dreptul vechiului cimitir. A stat la poarta pana cand intunericul s-a lasat peste oras, negasindu-si curajul de a intra.

Cand ceasul a aratat ca e miezul noptii, Gardianul isi gaseste vointa si deschide gratiile cimitirului, scartaitul lor fiind asurzitor in linistea acelei nopti. Merge lent printre pietrele de mormant, tinand mainile adanc ascunse in buzunarele blugilor.

Isi scoate telefonul din geaca, trimitand un mesaj scurt si isi continua drumul, pana in dreptul unei pietre aproape sfaramata, pe suprafata careia se putea citi cu greu un nume. Amanda.

-De ce ne-ai provocat atata durere? intreaba el cu voce seaca, uitandu-se spre pamant. Pe mormant erau asezate catefa garoafe ofilite si o fotografie murdara a celei ce sub pamant ar fi trebuit sa fie.

-E..Eden? se aude o voce subtire din dreptul padurii. Gardianul se intoarce suprinsa, privind silueta copilei din fata lui. Fata se apropia cu pasi marunti de el, nemiscandu-si privirea.

-Credeam ca esti moarta, spune Eden inainte sa fuga spre ea si o cuprinda in bratele lui. 

-Si eu credeam acelasi lucru, raspunde aceasta cu greu, lacrimand si strangand bluza celui din bratele ei cu putere in pumni. Mi-ai lipsit atat de mult!

Eden o strange in brate cu putere, nedorind sa o mai lase singura. Gandul de a o preda acelui barbat disparuse cand a vazut-o cu proprii lui ochi. 

-Unde..unde sunt ceilalti? intreaba ea stergandu-si lacrimile. 

-Max si Lucas sunt cu mine si abia asteapta sa te revada, ii raspunde acesta  entuziasmat.

-Elijah? continua aceasta cu speranta in ochi. Lui Eden ii piere zambetul de pe buze, uitandu-se la ea cu mila. 

-Amanda..el.., incepe acesta insa fata il opreste.

-Nu! Nu vreau sa aud nimic, intervina Amanda, neavand destul curaj de a infrunta adevarul. Vreau sa ii intalnesc pe ceilalti. Eden porneste spre oras, tinand-o aproape de el pe cea de mult pierduta.