Descendenții

Capitolul 3

Îmi deschid ochii cu greu din cauza durerii de cap pe care o aveam. Mă ridic în șezut si îmi arunc privirea înspre persoanele ce se aflau în fața mea.
-Uhm,unde sunt? întreb eu buimăcită. Ei se întorc spre mine,uitându-se mirați. Silver se apropie de mine dar nu mai era îmbrăcat în costumul alb,acum purtand un tricou alb si blugi albaștri.
-Cum te simți? mă întreabă acesta punând mâna pe fruntea mea,dar sunt singura că habar nu avea ce altceva să facă.
-Sunt ok,doar o durere de cap,raspund eu frecându-mi fruntea cu doua degete.
-Asta-i vina mea,spune băiatul roșcat ce mânca un sandwich.

În cameră s-a lăsat o liniște apăsătoare. Voiam să pun mii de întrebări,dar parcă mă temeam de răspunsurile ce aveau să urmeze. Gândul încă îmi era la cele întâmplate în acel depozit. Fumul acela care a pus stăpânire pe mine si puterea pe care am simțit-o,ce înseamnă?
-Apropo,eu sunt Max,spune băiatul roșcat după acele momente de liniște.
-Amanda,zic eu zâmbind forțat.
-Iar eu sunt Eden,continua Silver zâmbind.
-Iar eu Lucas,se prezintă Arrow făcând veșnică plecăciune.
-Sa înțeleg că sunteți... super eroi?
-Ceva de genu,raspunde Eden. Ii scanez pe fiecare în parte,incercand să mă obișnuiesc cu faptul că mă aflu în preajma unor persoane cu puteri supranaturale.

-Deci,aveti vreun fel de puteri?
-Pai, eu zbor,Max se joacă cu electricitatea,Lucas are o țintă incredibilă iar Elijah...
-Iar eu sunt nemuritor,il întrerupe bărbatul îmbrăcat în negru,dar de data asta nu mai purta palton,ci doar o bluză.

-Deci,eu tot nu înțeleg de ce sunt aici? întreb eu după încă câteva minute de liniște.
-Vino,spune Elijah ridicându-se de pe scaun. Mă ridic de pe pat si il urmez tăcută,pana am ajuns într-o biblioteca de mărime medie.
-Aici tinem toate cărțile ce ne pot ajuta,zice Eden care abia intra. Cărți despre cei că noi,despre puterile noastre si a ale altor ființe. Spre exemplu,Max este o Scânteie iar Lucas e un Elf.
-Nu sunt un Elf,comentează acesta indignat.

-Acum câteva mii de ani,au trăit 7 surori,incepe Elijah să povestească. Tatăl lor era un vrăjitor,dar nu aveau aceeași mamă. La naștere,vrăjitorul le-a dăruit fiecăreia cate o piatra prețioasă. Însă,acele pietre erau special vrăjite pentru a le canaliza sentimentele. Ura,iubire,rusine,durere si toate astea pentru a le putea lua înapoi când acestea vor împlini vârsta de 18 ani. Unele s-au îndrăgostit,altele au suferit din dragoste sau au plâns la mormântul mamelor. Însă piatra fetiței mezine,Ravina, a fost umplută doar cu ură. La vârsta de 16 ani,aceasta a fost violată de bărbatul pe care îl iubea mai mult decât pe ea,rămânând însărcinată. Când sătenii au aflat de sarcină,au întrebat-o cine este tatăl,dar ea nu le-a spus,pentru a nu îi distruge reputația iubitului ei. Preoții au acuzat-o că poartă copilul Diavolului si au pus să fie arsa pe rug. În noaptea persecuției,ea a blestemat întreg satul,iar blestemul a ajuns în piatră. După ce a murit,piatra a fost îngropată odată cu cenușa,lasandu-se pierduta. Cand tatăl ei a auzit că Piatra e pierdută,acesta le-a ascuns si pe celelalte 6,dupa s-a sinucis.
-Cand Piatra a fost spartă,puterea din ea s-a eliberat și și-a căutat stăpân,adaugă Eden.
-Si m-a găsit pe mine,spun eu fără pic de sentiment.
-Asa e,aproba el.
-Pai cum scap de ea?
-Nu poți,spune Elijah ferm. Trebuie să înveți să trăiești cu ea și să o folosești.
-Sa o folosesc? întreb eu confuză.
-Exact,aproba o voce pe care nu o recunoșteam. Mă întorc și văd un bărbat în vârstă ce se ținea într-un baston. Fata lui era plin de cicatrici si mâinile la fel. Acum nu mai ești doar o polițistă Amanda,acum ești descendenta Ravinei. Ești una de-a noastră acum.
-Una de-a voastră?
-In clădirea în care te afli se afla peste 1000 de persoane cu puteri si cu daruri.Unele luate de la părinți,unele care sunt doar ale lor iar altele cu care se aleg întâmplător.Puterile lor nu sunt atât de mari sau complexe.Uni se pot cățăra foarte bine,altii alearga extrem de rapid.Poate ca nu au puteri supranaturale,dar sunt foarte puternici si vor lupta până la ultima suflare .Ei s-au numit Blestemații. Însă,unii din ei poseda puterile lăsate de cei care au fost ca ei,doar că au renunțat sau au fost nevoiți să renunțe la ceea ce făceau. Puterea a stat ascunsă până când noul stăpân s-a născut. Poate să aștepte si mii de ani doar că descendentul să apară.  Eden si Lucas au fost primii descendenții pe care i-am găsit,iar Max e nou venit.
-Iar Elijah? întreb eu fascinată de povestea lui.
-Eu nu sunt un descendent,raspunde el.
-Atunci ce ești?
-El e originalul,spune bătrânul mândru. El nu a murit si nu a renunțat niciodată la putere. El a fost primul din specia lui.
-Ce ești?
-Vampir,spune el rece. Vampir? Stai,astia chiar există? Nu am auzit niciodată de un vampir super erou.
-Acum,tu esti cel de-al cincilea descendent,continua bătrânul zâmbind.
-Ok,nu stiu ce planuri aveți voi pentru mine,dar va spun,nu sunt un descendent. Sunt Amanda Wayne,un simplu paznic,zic eu întorcându-ma cu spatele la ei si ieșind din încăpere.

-Mama ta,spune Elijah ridicându-se. Mă opresc si îmi întorc privirea spre el.
-Ce e cu ea? întreb eu încercand sa nu explodez de nervi.
-Poti vorbi cu ea ca să afli cine a omorât-o.
-E imposibil,spun eu apăsat.
-In lumea noastră nimic nu e imposibil.
-Ce trebuie sa fac?
-Sa ni te alături, intervine Eden. Avem nevoie de tine pentru ai opri pe Voltrani. Dacă ei reușesc să-și ducă planul până la capăt,lumea o să fie distrusă.
-Ce vrei sa spui? întreabă nedumerirea mea.
-Ei încearcă să adune toate puterile existente și pierdute de pe fata pământului pentru a construi o armă letală pentru omenire. Dacă reușesc,fiecare ființă vie de pe pământ o să fie moartă,lumea fiind preluată de Voltrani. Ca să oprim asta,trebuie să găsim celelalte pietre. Una o au ei,iar trei sunt la noi.

Atât de multe se întâmplă în lumea asta iar oamenii habar nu au. Voiam să îi ajut dar nu mă simțeam în stare. Chiar si cu puterea Ravinei în mine,tot slaba mă simțeam.

-Vreau sa vorbesc cu mama, spun eu îndreptandu-mi privirea spre Elijah.
-Diseara,aprobă el si iese din bibliotecă. Ceilalți ies,rămânând doar Eden.
-Hai să îți arăt camera ta,spune el si iese,eu urmându-l pe holurile imense.  Am ajuns în centrul clădirii în care se antrenau Blestemații presupun. Erau îmbrăcați precum niste soldați,doar că echipamentele lor erau mult mai complexe si rezistente. În cele din urmă am ajuns in zona dormitoarelor. Era un coridor lung,cu uși plasate pe o parte si de alta a acestuia. După ce am parcurs întreg holul,am ajuns în fața unor scări.
-Dar, dormitoarele erau acolo,spun eu oprindu-ma din mers.
-Doar nu vrei sa dormi în cameră cu 5 bărbați, nu? spune el râzând. Îmi dau seama că are dreptate și îmi continui drumul.

În capătul scărilor era o ușă de lemn. Asta-i nouă,pana acum totul era din fier si metal. Eden deschide ușa și intră,urmat fiind de mine.
-Aici a fost cameră fiicei lui Flame,spune el pășind ușor și privind camera de parcă ar fi fost prima dată când o vede.
-E.. drăguț,zic eu uitându-ma la pereții pictați manual,probabil de ea,la patul acoperit de un voal alb si la oglindă mare de lângă dulap. Unde e ea acum?
-S-a măritat si a plecat,zice el mimând un zâmbet,dar tristețea i se citea în voce.
-Ati fost apropiați nu? întreb eu fără să vreau,stiind va întrebarea mea i-ar putea aduce durerea.
-Am fost prieteni buni,raspunde el fără simplu. Dacă ai nevoie de ceva,poti să îl chemi pe Lucas deoarece are un auz foarte bun.
-Asa am să fac. El îmi oferă un zâmbet și ieși din cameră,închizând ușa în urma lui. Mă așez pe pat,privindu-mi reflexia din oglindă. Mă întind pe așternutul moale si incep să mă gândesc la ce dracu s-a întâmplat astăzi.