Descendenții

Capitolul 25

După atâta timp petrecut cu salvarea lumii, în sfârșit m-am întors, ei bine, tot la salvarea lumii. Însă acum e mai bine deoarece eram din nou lângă echipă, și nu doar cu Elijah. Tot ce s-a întâmplat între mine și Elijah în aceste luni trebuie lăsat în urmă, așa e cel mai bine.

-Deci, s-a întâmplat ceva interesant cât ați fost plecați? mă întreabă Eden așezându-se lângă mine. În acel moment, toate întâmplările cu Ultima Zi mi s-au derulat prin fața ochilor. Moartea vânătorilor, a prietenului meu și da, Katherine. Și acea noapte petrecută cu Elijah. Nu Amanda, nu te mai gândii la asta.

-Păi, nu chiar, îi răspund eu încercand să par credibilă. Am stat într-o cabană și ne-am bucurat de o mică vacanță.

-Serios? Flame ar fi trebuit să mă trimită cu tine, comentează Eden gelos. Eu a trebuit să mă furișez în sediu de sute de ori. Știi cât de greu e să scoți o navă de 15 tone fără să fii văzut?

-Se pare că ai fost ocupat, continui eu amuzată. Elijah se apropie de noi, în acel moment ridicându-mă și dorind să plec, însă el mă oprește.

-Amanda, mă strigă vampirul. Mă întorc cu fața spre el, uitându-mă în ochii lui. Acesta îi dă de înțeles lui Eden că vrea să vorbim între patru ochi.

-Eu trebuie.... acum vin Max, strigă Eden ridicându-se și plecând de lângă noi.

-Vreau să îți mulțumesc pentru că m-ai scos de sub vraja Sandei, continuă el făcând un pas spre mine.

-Nu am făcut nimic ieșit din comun, spun eu uitându-mă în jos. Nu îmi place când oamenii se joacă cu mintea persoanelor pe care..., mă opresc eu brusc.

-Persoanelor pe care? Continuă Amanda, mă îndeamnă el ridicându-mi capul cu degetul, obligându-mă să îl privesc iarăși în ochi. Inima începea să îmi bată mai puternic, o frică neîntemeiată cuprinzându-mă.

-Pe care..., încep eu însă vocea lui Max ne oprește.

-Am ajuns! se aude vocea roșcatului prin difuzoarele navei. Eu fac un pas în spate, uitându-mă la el profund înainte să ies din cabină. Trebuia să îmi scot gândurile despre Elijah din cap și să mă concentrez asupra misiunii.

Am intrat în locul de coborâre, ceilalți fiind deja acolo.

-Deci Amanda, cu cine vrei să cobori? mă întreabă Lucas aranjându-și capa. Brusc, o idee idioată, dar în același timp genială îmi trece prin cap.

-Cu cel ce mă prinde, spun și mă arunc prin trapa deschisă. Bine, poate că nu e cea mai ingenioasă idee e mea. Sper doar ca unul din ei să mă prindă înainte să fac cunoștință cu pământul.

La jumătatea drumului spre pământ, mă simt oprită din cădere.

-Tu ești întreagă la minte!? exclamă Eden furios și uimit de idioțenia mea. Dacă nu aș fi avut costumul?

-Vedem data viitoare, spune eu râzând. Eden își dă ochii peste cap și mă lasă pe pământ la aterizare. Ceilalți nu vin?

-Lucas se ocupă cu paza plajei până când o să facem rost de piatră, Elijah nu știu unde e dispărut iar Max probabil mănâncă ceva.

-Și misiunea? întreb eu confuză.

-Plaja e plină, nu putem pur și simplu să îi evacuăm și să le spunem " ne scuzați, noi trebuie să căutăm o piatră fermecată pentru a ne lupta cu un program malefic și pentru a salva lumea", spune el cu o voce amuzantă. O să așteptăm până la lăsarea întunericului, însă până atunci, ne relaxăm.

-Ne relaxăm?

-Serios Amanda, suntem în Florida, pe plajă. Când o să mai avem ocazia asta? întreabă el vesel.

-Bine, dar eu nu intru în apă, accept eu în cele din urmă. Însă nu mă pot plimba pe aici îmbrăcată într-un costum.

-O secundă, zice și dispare de lângă mine, întorcându-se în câteva momente cu o pungă în mână. Am luat asta din hainele vechi de la sediu, spune el întinzându-mi o rochie albă și scurtă.

-Vrei să port o rochie? întreb eu neutră. Eden face o față ce m-a făcut să cedez, îmbrăcând acea rochie în final.

Am început să ne plimbăm pe plajă, mâncând înghețată și porumb fiert. Sinceră să fiu, chiar aveam nevoie de puțină relaxare.

Eden a intrat în apă, fiind nevoită să mă îmi continui turul singură. Am ieșit pe faleză, așezându-mă la una dintre mese.

-Dar cum poate o domnișoară atât de încântătoare să stea singură? întreabă eu bărbat străin, așezându-se pe scaunul din față mea. Așteptați pe cineva?

-Da, îi răspund eu sec, uitându-mă spre apă.

-Iubitul tău poate? Nu, dar poate un prieten? continuă acesta încercând să pară misterios.

-Te cunosc? îl întreb eu iritată.

-Ai vrea?

Îmi dau ochii peste cap la auzul răspunsului lui, și continui să admir priveliștea. Văzând că nu are nicio șansă cu mine, străinul se ridică și pleacă.

Am rămas acolo până când persoanele de pe plaja au început să se risipească pe străzi, aceasta rămânând goală într-un final. Mă ridic și încep să mă uit după Eden. Era prea liniște.

După colțul unei clădiri,o fată se îndrepta spre mine fugind. Mă așez în fața ei, oprind-o.

-Ești în regulă? o întreb eu, văzând frica în ochii ei.

-E..e imens și..și, încearcă fata să îmi explice, însă un sunet puternic o oprește. Aceasta fuge de lângă mine speriată.

Mă apropii de blocul de unde ea apăruse, încercând să îmi dau seama ce a putut crea acel sunet. Când ajung aproape de el, acesta este distrus, de parcă ceva ar fi trecut prin el. Mă dau în spate, încercând să mă feresc de bucățile de ciment ce cădeau.

Din spatele clădirii distruse, o mașinărie imensă își face drumul spre mine. Era ținută de trei picioare lungi și zimțate din metal, iar sus era o sferă neagră, cu geamuri roșii pe laturi.

Încep să mă târăsc pe jos, încercând să mă dau din calea lui.

-Urcă!Mă întorc și îl văd bărbatul ce mă abordase astăzi pe o motocicletă. Mă ridic cu greu și mă așez în spatele lui, acesta pornind imediat. Mașinăria a pornit după noi, prinzând viteză.

-Ce cauți aici? îl întreb uitându-mă în spate.

-Cu plăcere pentru că ți-am salvat viața, și cred că asta te pot  întreba și eu, continuă el.

-Îmi caut prietenii, îl înștiințez eu. Ce naiba e chestia aia?

-Habar nu am, dar nu pare prea prietenos. Apropo, sunt Darren.

-Ai grijă! strig eu când văd în fața noastră o persoană. Darren frânează rapid, oprind la timp. Mă cobor pregătită să țip la el, însă mă opresc când aflu cine e.

-Ești dement omule?! exclamă Darren, uitându-se nervos spre Elijah. Elijah îl ignoră și își întoarce atenția spre mine.

-Tu trebuia să fi cu Eden, zice el calm. Vino, trebuie să mergem, spun și mă prinde de talie însă înainte să pornească, îl opresc.

-Nu îl pot lăsa aici, zic și arăt spre Darren. Te rog Elijah.

-Nu vreau să vă stric momentul, însă chestia aia se apropie, intervine Darren uitându-se spre mașinăria ce se apropia rapid de noi.

Elijah acceptă și îl prinde și pe el, ducându-ne rapid la navă.

-Wow, ce naiba a fost asta? întreabă Darren speriat. Elijah îl ignoră și îmi aduce costumul. După ce mă schimb, mă întorc la stația de ieșire, unde Darren îl stresa pe Elijah cu întrebări.

-Rămâi aici, îi zic eu bărbatului curios. O să îți explic mai târziu deoarece acum am ceva de făcut.

-Voi sunteți! exclamă Darren uimit. Voi sunteți super eroii! Ii zâmbesc și mă apropii de Elijah, acesta prinzându-mi talia și sărind prin trapă.