Descendenții

Prolog

-Mami?
-Da scumpo?
-Tata când o să ajungă acasă?
-Ti-am mai spus, el are niste lucruri importante de făcut.
-Ai spus că tata e un erou.
-Așa e draga mea.
-Când o să fiu mare,o să ajut oamenii exact ca tata.
-Sunt sigură de asta,dar mai întâi îți trebuie antrenament.
-Ce fel de antrenament?
-Mersul la culcare.
-Dar mama..
-Noapte buna Amanda.

***

Zilele treceau, iar micuța Amanda devenea din ce în ce mai nerăbdătoare de ași cunoaste tatăl. Exact precum mama ei, Amanda era foarte frumoasa. Părul roșcat, ochii verzi si un zâmbet mare ce putea lumina o întreagă încăpere.

În ziua în care împlinise 15 ani,ea era plecată la o prietenă, petrecându-si noaptea acolo. Însă în dimineața următoare, viața ei avea să se schimbe complet. Mașini de poliție și ambulante erau parcate în fața casei ei.Fugise să afle ce s-a întâmplat, însă și-a dat singură seama, atunci când a văzut trupul mamei sale neînsuflețit si plin de sânge, scos din casa pe o targă. Inima i se oprise pentru câteva momente, amintirile invadându-i mintea. A căzut în genunchi, strigând numele mamei sale și lăsând lacrimile să îi inunde ochii.

Acum,aceea copilă era singură, fără niciun suport. Era distrusă,dar un gând o ajută să supraviețuiască. Voia răzbunare. Voia să îi vadă pe vinovați morți.

Si așa a început totul. Amanda a continuat studiile, ajungând prima pe clasa in fiecare an. După ce a terminat liceul,a știut exact ce trebuie sa facă în continuare. Voia să facă parte din poliție. Dar nu numai școală ii ocupase timpul . După ce termina orele de curs, ea trecea pe la sala,alarga,dorind să fie cea mai buna dintre cei mai buni.A pus antrenamentul si cariera mai presus de orice. Nu a avut relații,iar prietenii ei erau foarte putini. Aceea fata înțelese că iubirea e o slăbiciune,de care alții se pot folosi pentru a te distruge,asa că ea a ales să o excludă din viața sa.