Descendenții

Capitolul 22

Am coborât de pe muntele cel fals, urmând calea luată de legiunea din Iad. Mă simțeam copleșită de toată acea putere ce sălășluia în interiorul meu, însă știam că trebuie să mă stăpânesc și să mă concentrez asupra misiunii.

-Cam după câte minute o să murim după ce suntem văzuți? întreabă Damon venind în spatele meu.

-Îmi place optimismul tău, îi răspund eu sarcastică.

După câteva minute de mers ne-am oprit în spatele unor copaci, văzând cum demonii și-au încheiat drumul. Pământul a început să se cutremure și un crater s-a format în mijlocul mulțimii. Un bărbat înalt,bine făcut și brunet și-a făcut apariția din aceea groapă, înconjurat de flăcări și fum gros.

-El e...? încep eu captivată de imaginea dinaintea mea.

-Lucifer, mă completează Elijah la fel de atent.

-Deci, care e planul? întreabă Damon.

-Trebuie să ajung aproape de el pentru a-i putea intra în gânduri, zic eu și mă încrunt. În jurul prințului erau sute de demoni ce ne-ar putea ucide instant.

-Aveți nevoie de ajutor? Mă întorc și văd în spatele meu o figură feminină străină. Păr lung și drept de culoarea lemnului iar ochii îi erau de un verde amețitor.

-Sanda, șoptește Elijah și o cuprinde în brațe. Credeam că nu o să te mai văd vreodată.

-Cine e? întreb eu ignorând îmbrățișarea lor.

-Ea e Sanda, o sirenă, ne înștiințează el cu un zâmbet larg pe față.

-Voi nu trebuia să aveți coadă? întreabă Damon confuz. Sanda își dă ochii peste cap și își întoarce privirea spre mine.

-Îi pot face să se îndepărteze de Lucifer și după tu te poți apropia, spune și se uită spre sutele de demoni. Eu aprob din cap iar această dispare imediat.

-Acoperă-ți urechile, îl avertizează Elijah pe Damon, urmându-și propriul sfat. În secunda următoare o voce blândă a răsunat din mijlocul pădurii, intrând în mințile fiecărui bărbat, mai puțin Lucifer. Demonii s-au întors simultan cu fața spre copaci, unde vocea le-a poruncit să se întoarcă în Iad. Erau neputincioși în fața magiei din vocea Sandei, cedând în cele din urmă și întorcându-se în Infern.

Lucifer era intrat deja în cavoul din munte, neștiind că soldații îl abandonaseră. Mă uit la Damon și la Elijah după care mă îndrept spre scările din piatră.

Ajung în fața ușii deschise. Intru încet în interiorul cavoului, încercând să nu mă fac auzită și cel mai probabil, ucisă. În zadar totuși, deoarece Lucifer era sprijinit de sicriul din sticlă, așteptându-mă.

-Și, tu cine ar trebui să fii? întreabă el făcând pași legănați spre mine. Inima a început să îmi bată puternic, o teamă stranie cuprinzându-mă.

-A-Amanda, îi răspund eu încercand să îmi păstrez cumpătul și să îmi ascund frica.

-Trebuia să îmi imaginez că cineva o să încerce să ne oprească, continuă el zâmbind și privindu-mă din cap până în picioare, simțind cum ochii lui mă ard.

-Atunci de ce ai acceptat să te supui Păcatelor? Îmi fac eu curaj și îi zic, însă știam că o să regret. Lucifer începe să râdă la auzul vorbelor mele, însă în următoarea secundă mă simt lipită cu spatele de peretele din piatră,brațele lui strângându-mi umerii și privindu-mă arzător.

-Eu nu mă supun nimănui, îmi șoptește el apropiindu-se de urechea mea, un fior rece străbătându-mi trupul. Am decis să intru în jocul lui, gândind ca e mai ușor să îi intru în cap în felul acesta. Îmi folosesc puterea și îl izbesc violent de peretele opus, schimbând rolurile.

-Dacă nu te-ai supune nu ai mai fi acum aici, îi spun cu o voce seducătoare, plimbându-mi vârful degetelor pe pieptul lui. Îl privesc insistent în ochii, concentrându-mi puterea interioară și încercând să îi pătrund în minte.

-Ce naiba faci? exclamă el simțind cum își pierde controlul asupra mișcărilor.

-Ai să te întorci în Împărăția ta și nu vei deschide porțile împreună cu Mihail, îi poruncesc eu, devenind în creierul lui o amintire.

-Am să mă întorc în Împărăția mea și..., începe Lucifer să repete, însă mă simt trasă din fața lui și aruncată în colțul celălalt al cavoului. Mă prăbușesc lângă perete și îmi ridic privirea, căutând ceea ce m-a întrerupt. Un bărbat înalt, cu par de culoare șaten deschis și cu ochii de un albastru senin stătea la intrarea în mormânt.

-Nimeni nu se joacă cu mintea fratelui meu, rostește bărbatul misterios, făcând pași spre mine. Și nu te obosi să îți chemi prietenii deoarece m-am ocupat de ei deja, deci ești pe cont propriu drăguță.

-Ce le-ai făcut? întreb eu indignată, ridicându-mă de pe piatra rece.

-Să zicem că le-am șifonat puțin gâturile, zice și își freacă palmele între ele. Acum, ce-ar trebui să fac eu cu tine,mică vrăjitoare?

-Mihail, ar trebui să ne grăbim, intervine Lucifer, uitându-se la soarele ce apunea încet. Trebuia să îi mai țin ocupați până la miezul nopții, însă habar nu aveam cum as putea face asta. Trebuia să ignor spusele îngerului despre Elijah și Damon și să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut.

-Oh, deci tu ești faimosul Mihail, spun eu batjocoritor, apropiindu-mă de el. Mă așteptam să arăți mai, nu știu cum să zic, mai angelic.

-Ce-ar fi să îți închid eu guriță aia frumoasă? izbucnește el și mă izbește de perete cu putere. Îmi încrunt fața din pricina durerii, dar îmi revin repede și încep să râd.

-Au, în Rai nu te-au învăța cum să te comporți cu o domnișoară? Poate ar trebui să te spun tatălui tău, continui eu. Nu știam unde voiam să ajung cu asta dar măcar mai trăgeam de timp.

-Târfă! strigă el enervat la maxim, emanând o aură aurie ce îmi săgeta ochii.

-Mihail! îl oprește Lucifer, punându-se între mine și fratele său. E om, nu o poți ucide.

-Măcar de data asta, insistă Mihail trecând de Lucifer. Se oprește în fața mea și mă ridica în aer cu o mână, sufocându-mă. Îi prind brațul cu ambele palme, încercând să mă eliberez înainte să rămân fără aer.

Îmi era din ce în ce mai greu să respir, ne fiind în stare să îmi folosesc puterile. După câteva secunde, mână lui cedează, lăsându-mă să cad.

-Nu cât sunt prin preajmă, se aude vocea lui Elijah. Mă ridic și îl văd în spatele lui Mihail, cu mâna adânc în pieptul lui.

-Tu trebuia să fii mort! exclamă îngerul înfuriat și plin de durere.

-Nu omori un Original atât de ușor, îl completează vampirul.

-Dă-i drumul fratelui meu, intervine Lucifer, uitându-se cu milă la Mihail.

-Și de ce aș face asta?

-O să mă întorc în Iad dacă îl lași în viață, adaugă demonul. Mă uit spre Elijah și îi fac semn din ochi pentru a-l elibera.

-După ce pleci am să îl eliberez.

-Nu negociez cu o ființă nesemnificativă că tine.

-Inima fratelui tău e în mâinile mele deci acum nu e un moment bun pentru ifose de Prinț. Lucifer își controlează mânia și să aprobă în cele din urmă.

-Fie cum dorești, spune și dispare într-un vârtej de flăcări. Învingător, Elijah își scoate mâna plină de sânge din spatele lui Mihail și face un pas în spate. Îngerul dispare imediat, rămânând doar eu și Elijah.

-Am reușit...chiar am reușit! exclam eu fericită și sar în brațele lui Elijah. Acesta ezită la început, însă mă cuprinde și el, evident bucuros de reușita noastră.

-Ce s-a întâmplat? întreabă Damon intrând grăbit. Mă desprind din îmbrățișare și mă lipesc de Damon.

-Elijah a reușit, exclam eu fericită. Mă îndepărtez de el și privesc soarele ce dispărea încet de pe cerul roșu. Lumea e salvată!

-Amanda! mă întorc speriată la auzul vocii lui Elijah.

-Bună din nou!