Descendenții

Capitolul 6

-Cum te simți? mă întreabă Eden,stand așezat lângă mine.
-Lăsând deoparte coloana ruptă si rana de la mână,sunt chiar binișor,ii răspund eu sarcastic.
-Flame a zis că în câteva zile o să te pui pe picioare.
-Coloana mea e ruptă,Eden. Probabil că va dura câteva luni ca să mă pot mișca.
-Nu când sunt eu prin preajmă,spune Flame care tocmai intrase în cameră. Ți-am introdus în oase mici magneți cu cârlige. Când aceștia s-au atins,cârligele s-au activat si au prins bucățile rupte ale oaselor, imobilizandu-le.
-E posibil așa ceva? întreb eu uimită.
-Lucrezi cu un vampir,o Scânteie,un Elf si un Gardian si pe tine încă te mai uimesc lucruri? întreabă el râzând.

-Cu Theodora ce s-a întâmplat?
-Voltranii au luat-o,spune Eden.
-Înseamnă că mai rămân doar două,zic eu îngrijorată.
-Katherina si Patricia,ma lămurește el. Max deja le căută.

* * *

Nu pot dormi.

Mă ridic din pat și ies pe holurile mari ale organizației. "Clădirea asta e imensă".

După ce am străbătut câteva coridoare,am ajuns în fața bibliotecii. Deschid ușa și întru încet. Incep să mă plimb printre rafturi,răsfoind diferite cărți.

În mijlocul camerei se afla un piedestal,pe care o carte mare si groasa stătea deschisă. Mă apropii si vad titlul "Scântei". Iau cartea si o așez pe masă,începând să citesc.

"Într-o seară,fiul magistratului se întorcea din oraș,mergând spre ferma familiei. Frigul era crunt,iar pentru prima dată în 500 de ani, din cer au căzut fulgi de zăpadă. Înfrigurat si obosit,acesta cade în mijlocul drumului. Temperatura corpului scăzuse,hipotermia apărând. După doar cinci minute,inima ii s-a oprit. Dar chiar în acel moment,un fulger ii lovește corpul neînsuflețit,curentul trecându-i prin fiecare celulă din corp. Bătăile inimii reîncepusera, dar nu la fel ca înainte. La fiecare bătaie,prin vene ii pulsa curent electric amestecat cu sânge. În acel moment, Zedir Mauroo a devenit prima Scânteie. Rapizi,puternici,inteligenti si cu simțurile mult mai ascuțite decât ale celorlalți. Singurele lor slăbiciuni fiind apa si fulgerele. Dacă o Scânteie este lovită de catre un fulger,aceasta își pierde puterea și moare în următoarele 24 de ore."

Dau paginile, captivată de poveștile din ea,ajungând la Gardieni.

"Născuți din credință,putere si lumină,ingerii erau cele mai bune si corecte ființe posibile. Însă fiecare pom are câte un fruct stricat. Daphis,unul dintre îngerii apropiați lui Mihail,se îndrăgostește de Eleonor, prințesa Elfilor. Cum relația lor era imposibilă,ei și-au consumat iubirea pe ascuns. Când Daphis afla ca iubita lui este insărcinată,acesta o izgoneste în Infern,unde urmează să nască. Ascunsa într-o peșteră,aceasta își crește fiul cu ciuperci si praf de oase. La vârsta de 15 ani,acesta iese din peșteră,fiind văzut de una din creaturile Diavolului. Când ajung în fața lui Lucifer, Efruz,caci acesta îi era numele,jura ca cel ce îi va atinge mama v-a muri ars de flacăra divină,si așa s-a si întâmplat. Străbunii iau oferit acestuia puterea de a-si tine jurământul. Când au ieșit din Infern,Efruz a fost numit Gardian. Jumătate îngeri,jumatate elfi,Gardienii sunt fiinte înțelepte,puternice si blânde. Pot zbura precum îngerii si sunt nemuritori,precum elfi. Când un Gardian jura ca v-a avea grijă de cineva,atunci nicio putere din lume nu îi va mai putea face rău persoanei aflate sub protecție.Insa,la fiecare promisiune,acesta este slabit de puteri,pana v-a murii. Slăbiciunile lor sunt sângele de demon si săgețile din fildeș."

Eram atât de fascinată,incat oboseala care mă cuprinsese ma părăsise instantaneu.

"Elfii sunt cele mai frumoase si înțelepte ființe din univers. Cățăratul,alergatul si trasul cu arcul sunt talentele lor înnăscute iar nemurirea este un dar dat de către zei. Aceștia pot fi uciși prin orice metodă,deoarece sunt jumătate oameni."

-Ce faci aici?

Tresar si ma ridic rapid de pe scaun,vazandu-l pe Elijah stând în pragul ușii.

-Nu aveam somn si m-am gândit să citesc ceva,ma scuz eu.
-Mergi si odihnește-te,spune el si se întoarce.
-Elijah..îl opresc eu. Acesta se întoarce și mă întreabă din ochi ce doresc. Tu de ce ai ales să fi un descendent?
-Ti-am spus,eu nu sunt un descendent.
-Atunci de ce ești aici?
-Ra are ceva ce-mi aparține,spune el si se întoarce fără să adauge nimic altceva.

Mă întorc spre carte,dar o scap din greșeală. Ma aplec dupa ea si vad ca s-a deschis la pagina cu informații despre vampiri. Împinsă de curiozitate,incep să citesc.

"Creaturi ale întunericului,cu o foame interminabilă dupa sânge,vampirii sunt unele din cele mai puternice creaturi ale naturii. Primii vampiri au fost creați de tatăl lor,care își dorea niste creaturi însetate de sânge pentru a fi de neoprit. Elijah Mickelson,primul vampir care a existat. Nicklaus Mickelson,fratele mai mic al lui Elijah, jumătate vampir,jumatate vârcolac,a fost primul hibrid. Iar Rebekah Mikelson,sora mai mică a celor mai puternice creaturi din univers. Nemuritori si imposibil de ucis. Rapizi,cu auz,miros si simt extrem de dezvoltat,aceste ființe au supraviețuit mii de ani,adaptandu-si de perfectionandu-si simțurile,ajungand invincibilii. Cum nu pot fi omorâți,Originalii pot fi induși într-un somn adânc cu ajutorul unor pumnale blestemate de o vrăjitoare. Însă,singurele lucruri ce îi pot oprii,se afla in posesia acestora."

Închid cartea si o așez la locul ei,ieșind din bibliotecă.

"Stau în aceeași clădire cu unele din cele mai puternice ființe care au existat vreodată,iar ele se bazează pe mine pentru ai ajuta. Cum naiba sa ii ajut cand nici măcar nu îmi pot controla puterile?"

Îmi las gândurile la o partea si intru în camera,întinzându-ma în pat.

Mă gândesc cum o să fie prima dată când o să îmi văd tatăl. Mereu am auzit laude la adresa lui. Toate lumea îmi spunea că tatăl meu e un erou. Dar cum l-aș putea considera un erou,cand a părăsit-o pe mama?  Când toată viața mea a fost plecat si nu m-a vizitat nici măcar o singură dată?

* * *

-Deci,Gardienii ce mănâncă? îl întreb eu pe Eden după ce mă așez lângă el la masă.
-Stii,noi avem o dietă specială,zice el cu o vocea misterioasa.
-Da,cu omleta si șuncă, spune Lucas,facandu-ma să râd.
-Urasc elfii,comenteaza Eden iritat.
-Si tu ești elf cretinule,riposteaza Lucas.
-Amanda,te rog să-i spui Idiotului de lângă mine ca o să-i rup urechile dacă mai comentează,imi spune Eden.
-Uhm,vin acum Max, țip eu si ma ridic de la masă,lasandu-i pe cei doi să se certe în continuare. Bine că am scăpat.

Merg puțin și mă așez la masă lui Elijah,fara să spun nimic. El stătea liniștit,cu un pahar de coniac în fața si o carte în mână.

   "Arată atât de tânăr și doamne ce sexy e"

El scăpa un zâmbet scurt,pe care l-am savurat din plin.

"Mă întreb câți ani are."

-3129,spune el fără să își i-a privirea din carte.

"Stai,de unde știa ce urma să îl întreb? Îmi poate citi gândurile?"
-Exact,continua el. Sa știi că sunt flatat de complimentul tău.
-Uhm..încerc eu să spun ceva dar ma simțeam mult prea jenată.

Ma ridic fără să spun nimic,dorind să mă întorc în cameră,insa ceva îmi distrage atenția. Un grilaj de fier aflat deasupra mesei unde stăteau Lucas si Eden avea să cadă.
-Eden,plecati de acolo,strig eu spre ei. Eden se întoarce spre mine,iar eu îi fac semn să se uite în sus. Acesta îl observă,insa prea târziu. Grilajul se desprinse deja si era în cădere liberă. Îmi întind mâinile involuntar,iar fara sa vreau,învălui bucată de fier într-un fum roșu. Aceasta se oprește din cădere iar când mi-am strâns pumni,grilajul a început să se strângă forțat,in cele din urmă,rămânând doar un praf negru. Toți cei ce se aflau în sala de mese se uitau la mine uimiți dar în același timp,înspăimântati.