Descendenții

Capitolul 13

Îmi frec fruntea cu palma și mă ridic de pe canapea,așezându-mă la marginea acesteia. Toți cei din încăpere aveau privirile ațintite spre mine.
-Am ceva pe frunte? întreb eu încercând să destind atmosfera puțin prea încordată.
-Doar povara unei victorii spectaculare,răspunde Galadriel așezându-se lângă mine și mângâindu-mi obrazul.

Avea dreptate,chiar am reușit să o distrug pe Celeste de una singură. Mă rog,Ravina a făcut asta dar e același lucru.

-Ce s-a întâmplat cu Celeste? întreb eu după ce văd că nimeni nu mai spune nimic.
-Străbunii au dus-o într-un loc din care nu va ieși prea curând,îmi răspunde Jackson.
-Elijah unde e?
-A zis că are nevoie de puțin aer,zice Zorsha aranjându-și părul.
-Venind vorba de aer,cred că am nevoie de puțin timp singură,spun eu ridicându-mă de pe canapea și îndreptandu-mă spre ușă.
-Stai mult? mă întreabă Jackson dar nu îi răspund și mă fac pierdută în pădure. Voiam să vorbesc cu Elijah,dar unde îl puteam găsi? Pădurea e imensă dar nu cred că a ieșit în oraș. Încep să mă plimb fără vreo direcție,lăsând vântul rece al toamnei să mi se izbească de corp. Era așa de liniște și nu mai avusem parte de așa ceva de ceva vreme. De când cu chestia asta cu puterile,viața mea a fost dată peste cap. Habar nu am dacă toate astea sunt un blestem sau o binecuvântare.

După jumătate de oră de plimbare,mă opresc brusc când îl văd pe Elijah stând în fața unui copac. Mă oprii încet dar oricât de încet as fi mers,oricum m-ar fi auzit. Ajung în spatele lui și văd la ce se uita. Pe acel copac erau inscripționate doua inițiale:

                                  "C - E"

-Ai iubit-o,zic eu punându-mi mâinile în buzunarele hanoracului.
-Mai mult decât orice,spune el privind fără să clipească acele litere. A fost cea care m-a făcut om atunci când eram doar o fiară însetată de sânge. Ea a văzut speranță în mine când toți mă credeau o cauză pierdută. Ea a fost cea care m-a creat cu adevărat.
-Î-Îmi pare rău,mă bâlbâi eu din cauza frigului și nu doar atât. Eu tocmai ce îi trimisesem iubita într-un chin veșnic.

Elijah își i-a privirea și se întorce cu fața spre mine.
-Ravina a făcut ceea ce a fost corect,spune el punându-mi mâna pe umăr. Când vrea să plece,eu îl opresc.
-Elijah! strig eu. El se oprește și mă întreabă din priviri ce vreau.
-De ce Ravina a renunțat din a mă corupe? Elijah se uită spre părul meu de își recuperase culoarea roșcată iar ochii mei erau verzi din nou.
-Habar nu am,zice el făcând un pas spre mine. Tremuri,observă el cu o privire părintească.
-Nu îmi e așa frig,încerc eu să mint dar știam că nu e nici o șansă că el să mă creadă.
-Hai înapoi la cabană,zice și își așează mâna pe spatele meu și mă îndeamnă să merg.

Pe drum,un tremur ciudat îmi traversează corpul.
-Ce s-a întâmplat? întreabă Elijah văzând că m-am oprit.
-E Ravina,zic eu încercand să îmi țin respirația regulată. O simțeam cum se zvârcolește înăuntrul meu. Afară a început să se înnopteze mai repede decât de obicei,iar vântul bătea din ce în ce mai tare,prevestind o furtună.
-Trebuie să ajungem la cabană,exclamă Elijah și mă ridica în brațele sale și folosindu-și viteza supranaturală să ajungă la casă.

-Ce se întâmplă? întreabă Jackson panicat,văzând cum ochii îmi lăcrimează. Habar nu aveam de ce plâng dar o durere ciudată îmi pulsa în inimă.
-Ceva nu e în regulă,spune Elijah așezându-mă pe canapea.

-Am fost păcăliți. Toți se întorc cu fața spre mine,dar tot ce vedeau era vrăjitoarea cu par alb și ochi albaștri. Ravina preluase din nou controlul.
-Ravina! exclamă Elijah iritat.
-Celeste nu a vrut să deschidă Porțile Purgatoriului,continui eu.
-Adică? întreabă el confuz.
-A adus pe pământ adevărată distrugere. Cei din cameră și uitau speriați și în același timp confuzi unii la alții.

Zgomote puternice au început să se audă din pădure. Zedir se duce spre fereastră,încercând să își dea seama de sursa lor.
-Ce naiba..? exclamă el făcând câțiva pași în spate.
-Ce e? întreabă Jackson. Înainte ca el să poată răspunde,ceva se izbește de cabana,creând un zgomot puternic. Sunetele eu început să se înmulțească,devenind din ce în ce mai multe.

-Corbi,spun eu privind spre tavan.
-Corbi? întreabă Zorsha speriată.
-Primul semn.
-Ce naiba înseamnă asta? continuă ea exasperată.
-Ultima Zi! spune Galadriel cu o expresie neutră.
  
* * *

-Ultima Zi e o profeție veche de mii de ani,începe Galadriel să explice. Înseamnă că răul a reușit să încline balanță spre partea sa. Profeția a fost scrisă de un preot ce voia să se asigure că lumea nu o să cadă niciodată în mână râului. Însă,înainte să puna pecetea, unul din cele 9 Păcate a întors blestemele puse asupra ființelor întunecate spre muritori.
-Adică să înțeleg că pe noi nu ne afectează? întreabă Zorsha.
-Tu ești ființă umană Zorsha,doar că puțin mai diferită. Singurii scăpați sunt vampirii,deoarece sunt deja morți.
-Trebuie să facem ceva în privința asta,zice Jackson hotărât.
-Nu Jack,spune Elijah. Voi trebuie să mergeți și să vă puneți poporul la adăpost. Nu aveți cum să ne ajutați dacă sunteți expuși. Eu cu Ravina o să găsim o soluție.
-Ești sigur că vă descurcați?
-Știu unde vă găsesc dacă nu.

După ce ceilalți au plecat,eu împreună cu Elijah și cele două perechi de frați am coborât în subsol.
-Trebuie să ne baricadăm aici până punel la punct un plan,zic eu. Cei doi oameni nu o să reziste nici o oră afară,continui arătând spre Dean și Sam.
-Dacă nu știai,fratele meu a fost Lucifer pentru o săptămână iar eu am fost în vacanță prim iad,deci cred că ne descurcăm cu o apocalipsă supranaturală,spune Dean.
-Chestia asta e mai rea decât Apocalipsa,zic uitându-mă serios la el.

-Stefan,tu vii cu mine să blocăm ușile și ferestrele din casă. Damon,tu du-te cu Ravina și adu proviziile din cabana cealaltă,spune Elijah.
-Provizii? întreabă Damon.
-Noi stăm fără mâncare,dar oamenii și vrăjitoarele nu, răspunde Elijah și urcă în sufragerie împreună cu Stefan.

-Voi doi stați aici și aranjați chestiile astea,zic eu arătând spre hainele și armele aruncate pe jos.
-Arăt a menajeră? întreabă Dean.
-El mereu trebuie să comenteze? mă adresez iritată lui Sam,plictisită de replicile lui Dean.

Am plecat împreună cu Damon,mergând rapid dar încercând să nu atragem atenție asupra noastră. Din câte am înțeles de la Galadriel,Ultima Zi e ca un fel de explozie nucleară,ce acționează precum radiațiile,schimbând ADN-ul animalelor și al oamenilor bolnavi.

-Apropo,sunt Damon,zice el rupând liniștea.
-Știu cine ești,spun eu fără să îmi mișc privirea de la drum.
-Ce vede Amanda la tine?
-Adică?
-Nu știu dacă știai,dar împărțim același creier și aceeași inimă,deci îmi pot da seama când e atrasă de cineva.
-Amanda mă place? exclamă Damon uimit,dar în același timp flatat.
-Nu,doar îmi băteam joc de tine, spun și măresc pasul.
-Mereu am urât vrăjitoarele,zice el dându-si ochii peste cap și urmându-mă.