Descendenții

Capitolul 19

Îmi deschid ochii,trezindu-mă din cauza aerului rece ce îmi atingea pielea. Mă sprijin cu mâinile de podea și mă ridic până observ că trupul îmi era dezgolit. Mă așez din nou,acoperindu-mă cu pătura ce atârna la marginea canapelei.

-Amanda. Mă întorc și îl văd pe Elijah în dreptul ușii,uitându-se la mine cu ochi plini de compasiune. La văzul lui,îmi trag pătura mai bine încercând să îmi acopăr fiecare părticică goală a corpului.

-Aseară..,zic eu uitându-mă la podea și reamintindu-mi de noaptea precedentă.

-Nu trebuie să vorbești despre asta,mă oprește el,făcând câțiva pași spre mine însă nu s-a apropiat prea mult. Într-un fel m-a bucurat faptul că voia să uităm dar parcă ceva din mine ar fi dorit să povestească fiecare sărut și să explice fiecare atingere în parte. Când vreau să îi răspund,ușa cabanei se deschide,pe ea intrând Damon. El se oprește pentru câteva secunde,uitându-se la mine și la Elijah,care avea pieptul dezgolit,hainele noastre fiind aruncate undeva în mijlocul camerei.

-Voi doi ați..? Întreaba el arătând cu degetul spre noi. Eu îmi plec privirea rușinată iar Elijah văzându-mi reacția,scapă un chicot.

-Unde e Stefan? întreabă Elijah încercând să schimbe subiectul.

-La spital după sânge,se întoarce în jumătate de oră. Damon se uită la mine cu subânțeles,făcăndu-mă să roșesc.

-Am nevoie de tine,spune Elijah și îl trage pe Damon pe scări spre subsol. Profitând de ocazie,mă ridic și îmi recuperez hainele,urcând în camera de la etaj. Odată ajunsă,încui ușa în spatele meu și arunc hainele pe pat. Încă procesam cele întâmplate noaptea trecută. Pentru prima dată mă dăruisem unui bărbat,însă nu oricărui bărbat,ci unui vampir nemuritor.

Mă simțeam diferită însă nu într-un mod rău, ci din contră, acum mă simțeam mai puternică, de parcă o nouă Amanda se născuse seara trecută.

Îmi îmbrac hainele și după ce îmi adun gândurile, decid să cobor la subsol. Când deschid ușa, cei doi se întorc simultan cu fața spre mine.

-Am pierdut ceva? întreb eu nedumerită și în timp ce mă apropiam de ei, figura fetei mă face să îngheț. Pe gat avea o
mușcătură adâncă din care încă curgea sânge, pe brațe avea vânătăi însă un zâmbet larg îi oferea o imagine sinistră.

Damon se ridica de langa fata si vine langa mine.

-Habar nu am ce ar fi putut sa o aduca in starea asta, mărturiseşte el, arătând cu mână spre ea. Nimic nu a intrat şi nimic nu a ieşit din subsol pe timpul nopții.

-Rănile o să dispară în curând, spune Elijah coborându-şi mâneca peste muşcătura pe care şi-o făcuse pentru ai oferi sange fetei.

Mă apropii de ea şi o privesc mai atent. Vânătăile de pe mâini nu pareau făcute prin violență iar muşcătura de pe gât se asemăna cu cea a unui vampir

-Damon, aseară te-ai hrănit în tipicul mod al vampirilor? îl întreb eu pe vampirul confuz din spatele meu.

-Nu am omorât pe nimeni, dacă asta insinuezi, îmi răspunde el încrucişându-şi brațele la piept.

-S-a întâmplat ceva? mă întrebă Elijah apropiindu-se și uitându-se de sus la mine.

-Dacă ea este așa zisul porumbel care ne-a făcut pe toți să ne exteriorizăm dorințele, e posibil ca consecințele acelor plăceri să se răsfrângă asupra ei? Cei doi se uită în ochii celuilalt și apoi la mine, găndindu-se dacă teoria mea ar putea fi corectă.

-Mușcătura poate fi din cauza faptului că aseară, eu cu Stefan am trecut pe lângă un mic grup de
liceeni și din senin, el a sărit în spatele unui băiat și l-a secat de sânge, zice Damon uitându-se la gâtul fetei care se vindeca încet.