Descendenții

Capitolul 32

-Am gasit-o! striga Lucas, vazand trupul fara viata de pe podea. Eden si Max apar dupa cateva momente, socati de imaginea din fata lor.

-Max, incearca sa ii repornesti inima! sugereaza Eden asezandu-se in genunchi. Max isi foloseste puterile, insa in zadar. Viata si suflarea parasisera acel trup.

-Eden..., zice Lucas incercand sa isi stapaneasca lacrimile, asezandu-si mana pe umarul Gardianului. Trebuie sa o ducem la nava.

-Nu poate...nu se poate sa fie..., se balbaie Eden socat. Flame o sa o vindece, sunt sigur! continua el plin de speranta falsa, chiar daca in adancul sufetului sau stia ca ea e moarta si nu se mai intoarce.

Lucas il convinge cu greu sa se ridice,permitandu-i lui Max sa cuprinda in brate trupul rece si sa il duca pe ultimul lui drum.

In nava era o liniste mortuara. Trupul a fost asezat pe o masa din mijlocul navei, ceilalti stand rezemati de pereti, uitandu-se cu ochii pierduti si rosii spre el. Nimeni nu intraznea sa spuna nimic. Nu puteau sa accepte ca ea nu mai era. De ce nu mai respira? De ce nu facea glume si radea? De ce nu zambea? De ce nu se misca? Nu voiau sa inteleaga de ce.

Dupa  sapte ore de zbor, nava militara a ajuns in cele din urma in orasul Gotham. A aterizat in intersectia din centru, unde sute de oamenii strigau si arucau cu flori. Flame impreuna cu capitanul, Elijah si Bruce Wayne au iesit din primarie zambind, dorind sa ii intimpine pe eroi.

Trapa s-a deschis, pe ea iesind Eden cu o figura socata, sustinut de Lucas. Oamenii aruncau cu petale de tradafiri si le multumeau cu lacrimi de fericire in ochi.

-Ne-ati salvat! exclama o batrana, daruindu-i lui Max un buchet de lalele galbene. 

-Ati reusit! intervine Flame imbratisandu-i pe cei trei. Sunt atat de mandru de voi copii.

-Flame..., incearca Max sa spuna ceva, insa se opreste inainte sa izbucneasca in lacrimi.

-Unde e Amanda? intreaba Elijah zambind. Lucas si Eden sa dau la o parte, lasandu-i pe cei patru sa vada trupul neisufletit, dus pe o masa carata de echipa Alpha 47.

-Nu..nu, sopteste Elijah uitandu-se fix spre cadavaru. 

Capitanul isi da cascheta de militar din cap, uitandu-se in pamant. Flame se apropie de masa, mangaind chipul de gheata.

-Am trimis-o la moarte, spune acesta cu o voce tremurata. Copila mea...copila mea nu mai e..., continua el cazand in genunchi si lovindu-si capul cu palmele. Elijah dispare imediat fara sa fie observat de nimeni. Oamenii s-au oprit din strigat, lasandu-se linistea peste oras.

Max il ridica pe Flame cu greu, ducandu-l in interiorul primariei. Trupul fara viata a fost preluat de paramedici si dus la morga spitalului principal, pentru a fi costatata cauza decesului. Insa asta nu ii ajuta cu nimic pe cei cu suflete facute bucati. Tot ce mai ramanea de facut era ingroparea trupului in recele pamantului si lasat acolo pentru vesnicie.

In prezent...

Imi deschid ochii brusc, luand o gura mare de aer. Ce se intamplase?  Eram moarta...adica...trebuia sa fiu moarta. Am simtit moartea cuprinzandu-ma.

-Bun venit inapoi.

Ma ridic de pe jos, uitandu-ma in jurul meu.

-Cum...trebuia sa fiu.., incep eu sa vorbesc.

-Moarta? ma intrerupe Ravina. Pai esti. Ma rog, pana o sa iesi de aici.

-Unde ma aflu? intreb eu nedumerita.

-Ai fi putut sa ai putere nelimitata spargand celelalte pietre, insa nu ai renuntat la mine, asa ca nici eu nu te-am putut lasa sa mori, incepe ea sa imi explice. Cand m-am simtit slabita mi-am dat seama ca e ceva in neregula cu tine asa ca m-am intors si ti-am capturat sufletul in oglinda, impreuna cu mine bineinteles.