Descendenții

Capitolul 24

Ies din hotel grăbită, izbind ușile de la intrare. Mă simțeam atât de furioasă, însă nu știam de ce. Între mine și Elijah nu era nimic deci nu aveam de ce să mă simt rănită sau geloasă.

În timp ce eram pierdută în gândurile mele, fără să fiu atentă la drum mă izbesc de o persoană.

-Scuze, zic și îmi continui drumul.

-Și eu care credeam că o să te bucuri să mă vezi, spune bărbatul de care mă lovisem. Mă întorc confuză, uitându-mă la băiatul roșcat din fața mea.

-Max!? exclam bucuroasă și îl îmbrățișez. Bineînțeles că mă bucur să te văd. Ceilalți unde sunt?

-Lucas și Flame se ocupă de navă, iar Eden încearcă să sustragă toate armele rămase la sediu, mă înștiințează el.

-Ați reușit să o recuperați pe Zelda? întreb eu uimită.

-Da, și acum am venit după tine și Elijah, continuă el. Vampirul unde e? Zâmbetul îmi dispare și îi arăt hotel cu degetul. Intrăm amândoi înapoi în hotel, arătându-i camera.

Înăuntru, Kevin era întins pe pat, iar Sanda și Elijah discutau lângă acesta.

-Am venit să vă iau acasă, zice Max intrând zîmbitor în cameră.Cei doi se întorc, Sanda uitându-se nedumerită la băiatul roșcat.

-Ați recuperat clădirea? întreabă Elijah apropiindu-se de el.

-Nu, dar acum avem nava și câteva dintre arme, îi răspunde Max uitându-se la Sanda. Ea cine e?

-Oh, eu sunt Sanda, se prezintă sirena într-un mod fermecător.

-Max, spune el admirându-i frumusețea. Oricum, Flame m-a trimis după voi pentru a întregii echipa. Elijah se uită spre Sanda, parcă cerându-i permisiune. Aceasta își mișcă capul în semn de refuz, Elijah răspunzând în același fel. Deci nenorocita îl controlează pe Elijah cu puterile ei de sirenă.

Mă duc spre Kevin, așezându-mă lângă el. Fără să fiu văzută, scot cuțitul din curea demonului și îl ascund în bluză.

-Eu vin, dar mai întâi am nevoie la baie,zic și mă îndrept spre ușa din spatele Sandei, însă în loc sa intru, mă întorc și o înjunghii. Aceasta scoate un geamăt de durere și cade în genunchi.

-Ce naiba Amanda?! exclamă Max îngrozit.

-Nimeni nu se joacă cu mintea prietenilor mei! spun eu hotărâtă și învârt cuțitul în inima sirenei. Elijah își cuprinde capul cu mâinile, vraja părăsindu-i mintea. După ce a fost eliberat complet, acesta se întoarce spre mine, uitându-se la mână mea plină de sânge.

-Amanda..., începe el năucit. Mă îndrept spre el și îi așez cuțitul în dreptul pieptului, el prinzându-l cu palmele.

-Cu plăcere, zic și mă duc lângă Max. Cu Kevin ce facem?

-O să mă descurc, mormăie demonul ridicându-se. Acum că sunt eliberat de sub puterea lui Lucifer, pot să îmi continui existența pe pământ.

-Ești sigur? îl întreb îngrijorată. Acesta aprobă din cap și mă îmbrățișează, părăsind camera după. Păi, acum putem pleca,zic și mă întorc spre Max. Ieșim toți trei din cameră după ce ardem corpul Sandei lipsit de viață.

-Deci cu ce ajungem acolo? întreabă Elijah așezându-și paltonul. Max iese în stradă, oprind un taxi.

-Cu asta, zice și ne face semn să urcăm. Îl ascultăm și intrăm în mașină. Max stătea în fața, iar eu și Elijah eram pe bancheta din spate. Liniștea devenea din ce în ce mai apăsătoare. Max își puse căștile în urechi și se rezemă capul de geam.

-Damon unde e? îl întreb pe Elijah în cele din urmă.

-După ce am constatat că nu avem cum să te scoatem din Iad, le-am zis să se întoarcă în Mystic Falls, îmi răspunde el.

-Au fost în Iad câteva ore, zic eu confuză. El își întoarce privirea spre mine, nedumerit de afirmația mea.

-Amanda, ai fost plecată timp de două luni, continuă el serios. Rămân șocată la auzul acestui interval. Chiar am stat două luni în infern? Pot să jur că au fost doar câteva ore. Probabil timpul trece diferit acolo jos.

După asta, liniștea s-a așternut iarăși, continuând așa până când am ajuns în fața unei clădiri mari ce semăna cu o școală. Șoferul oprește, cerându-și plată, însă Elijah îl constrânge să plece și să uite de nou.

-Oare ne-au pus absent pentru că am întârziat? întreb eu ironică. Max își dă ochii peste cap și ne îndeamnă să il urmăm înăuntru. Toate sălile de clasă au fost transformate în dormitoare, semn că Flame a reușit să elibereze câțiva dintre Blestemați.

-Amanda! mă întorc și îl văd pe Lucas plin de ulei, stând în mijlocul coridorului. Bucuroasă, mă îndrept spre el și îl îmbrățișez, fără să îmi pese dacă mă murdăresc sau nu.

-Elfule! spun Elijah din spate, încercând să nu râdă. Lucas își ridică privirea spre el, strâmbându-și fața.

-Pe el de ce l-ați mai adus? întreabă Lucas încercând să pară serios. Elijah îl ignoră și continuă să îl urmeze pe Max, eu mergând în urma lor iar Lucas întorcându-se la treaba lui. Am ajuns în fața cancelariei, Max deschizând ușa și intrând. Înăuntru era Flame, stând la birou și lucrând cu un laptop. Când ne vede, fața i se luminează și se ridică.

-În sfârșit ați venit, spune el cu o voce răgușită.

-Ce se mai aude de pietre? întreabă Elijah apropiindu-se de birou.

-A,da,uitasem, adaugă bătrânul Flame așezându-se la birou. Am găsit-o pe Katherina undeva în Florida.

-Deci mergem în vacanță, șoptesc eu, însă Elijah mă aude și își întoarce privirea spre mine, însă continuă să fie atent la Flame.

-Cât ați fost plecați am pregătit niște cadouri, spune Flame ridicându-se și ieșind din încăpere. Nedumeriți, eu cu Elijah îl urmăm, Max plecând după Lucas și Eden. M-am gândit să vă îmbunătățesc puțin, zice și deschide ușa unei sale de clase. Înăuntru erau 5 tuburi de sticlă, în ele fiind așezată câte o costumație.

-Eu nu port costum, afirmă Elijah uitându-se la Flame.

-Mă gândeam că o să spui asta, de aceea ți-am luat haine din dulapul tău de la sediu și le-am adăugat câteva îmbunătățiri, spune Flame. Sunt impermeabile, rezistente la temperaturi ridicate și în interiorul paltonului ai un suport pentru 50 de mini grenade.

-Al meu e genial! exclam eu uitându-mă la costumul din piele.

-E făcut din piele amestecată cu fibră de fildeș și mithril, asta însemnând că nicio lamă nu îl poate străpunge. Și da, am adăugat la fiecare un mic dispozitiv care vă face imposibili de detectat pe radare.

-Le-am adus doar pe astea. Mă întorc și îl văd pe Eden cu un geamantan în mână, stând în pragul ușii. Amanda! exclamă și se grăbește pentru a mă îmbrățișa, lăsând armele să cadă pe podea.

-Mi-ai lipsit, recunosc eu cuprinzându-l cu brațele. Pe ușa au intrat Lucas și Max.

-Acum, echipa e întreagă, spune Flame mândru, uitându-se la cei cinci eroi din fața lui.

-Ar trebui să ne pregătim pentru misiune, spun eu entuziasmată.

-Eu mă duc să o pregătesc pe Zelda, zice Max zâmbind și dispărând imediat.

-Eu verific armele, adaugă Lucas și se întoarce spre geamantanul adus de Eden.

-Eu mă duc să mă pregătesc, spune Eden și iese grăbit din cameră.

-Și voi doi ar trebui să vă pregătiți, sugerează Flame și își așează mâinile pe umerii noștri. Mă bucur că v-ați întors, adaugă și părăsește camera.