Am ales într-o seară
Să mă plimb prin gradina
Plină cu flori
Și în inimă,
Câteva cicatrici.
Grădina asta aparținea cândva
Unui boier de seamă.
Dar pe grădină o durea
Nepăsarea bărbatului.
S-a supărat
Și toate florile
S-au uscat.
Apoi am ajuns eu
În grădina cu cicatrici.
Am plantat alte flori,
Am început cu petunii mici
Și-am ajuns la trandafiri.
Acum gradina-i fericită,
Iar eu o prețuiesc atât de mult.
De alții îmi e milă
Că n-au un pământ atât de bun.
