Nu știu cum să-ţi spun...
Dar simt că totul plutește,
Că stelele s-au oprit din zburat
Și sclipesc pentru noi.
Doar te rog
Nu, nu pleca.
Ne stă atât de bine
Ţinându-ne de mână,
Stând pe o bancă în parc,
Discutând despre societate,
Despre poșete și doamne,
Câini ţinuţi în brațe.
Ne stă prea bine,
Dar dacă pleci
Voi rămâne rece,
O parte din Rai,
Neatinsă de nimeni.
La ce-aș mai fi bună eu?
Aș sta doar așa,
Respirând fără un scop.
Aș fi de neobservat.
Tu ești locuitorul meu,
Vei rămâne acasă mereu?
