Am plâns atât de mult,
Mă bucur că nu m-ai văzut.
Lumea mi-a tot spus
Că lacrimile mele sunt frumoase,
Iar eu i-am crezut.
Îmi pare rău că am vărsat
Atâtea stele pe covor,
Nu merita să le omor,
Căci acum mi-e dor.
Mi-e dor de zilele ploioase,
Că după ele vine soare,
Dar ce soare poate să vină
Când afară e mereu lumină?
