Am ajuns să merg pe stradă
Cu umbrela ruptă
După o simplă furtună.
Am ajuns să fiu stropită
De picături mari de ploaie,
Umbrela mea fiind rănită.
Ai ajuns să-mi vezi faţa
Căci gura vântului mi-a îndepărtat
Părul de pe ochi.
Așa ai ajuns să intri
Și în sufletul meu cam mort.
