Simt milioane de insecte
Sfărâmându-mi-se pe sub coloană.
Podeaua scârțâie cu jale,
Tavanul tremură sub noi.
Piele arsă cântă melancolie,
Râd circari de nebunie,
Având obuze în interior.
O umbră verzuie
Lasă să pătrundă prin ea
O rază de lumină veștejită
Ce nu are ce respira.
Sezon de oase rupte,
Cicatrici și vânătăi,
Sfărâmate sunt și inimile
Celor crezuţi nebuni.
Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum