Paharul gol ce-atârnă
Sprijinit de-o ramură
A timpului trecător
E plin de ceață,
Ca într-un mormânt gol.
Și-odată va cădea
Undeva pe sol.
De ce nu respiri?
Mai are rost?
Continuă să speri,
Căci viaţa merge,
Dar unde-ajunge
Fumul gros
Ce tot iese
Din paharul de pe jos?
