Scrisorile n-au fost de ajuns
Să te păstrez pe drumul
Curiozității rămase în viaţă
În sufletul tău prea tânăr
Să zboare peste râuri.
Rămâi cu mine puţin în barcă,
Știu că te rănești de crengi,
Dar încerc să-ţi fiu umbrelă
Și să te ţin de mână,
Să-ţi arăt că poţi fi puternică.
Toată viaţa te-am urmat din spatele unui papirus,
Căci în faţa ta eram un copac mut.
Am scris toate razele de lumină
Pe care le emani tu,
Pe foi de scoarță rigidă,
Să plutești pe furtuni.
