Eu sunt un desen absurd
Făcut pe un perete alb.
Ochii roșii de la plâns
Se scurg pe blocurile de piatră,
Gura mea e prea mică,
Nasul nu e bun de nimic,
Nu pot să respir.
Părul, nepieptănat,
Te rog nu mă șterge,
Lasă-mi mâinile prea mari
Să creeze încă ceva.
Nu mă picta,
Lasă-mă să exist...
Dar dacă vrei să ai un perete alb,
Uită-mă și înlocuiește-mă
Cu o regină a frumuseții,
Iar într-o zi,
Dacă îţi voi lipsi,
Să nu mă desenezi înapoi
Pe peretele tău decolorat.
