Ești atât de slabă,
O floare a morții
Printre chipuri ce râd.
O petală a durerii
A unor raze de lumină.
Tu ești flacăra ce arde
Păduri întregi de brad,
Dar ești atât de slabă
În faţa acestui altar
Sfințit cu arome de cerneală
Și sclipiri de peniță.
Ești atât de slabă
Și fără credință.
